Cine fură azi un ou E-un bou

De-o vreme, m-am deprins să încep ziua ascultând știrile despre arestările și perchezițiile puse la cale de DNA. În fiece dimineață, televiziunea și radioul împrospătează lista: iată că l-au umflat și pe cutare, unde că l-au dibuit și pe inocentul X, a venit și rândul filantropului Z: nu-i prea departe clipa când floarea clasei noastre politice, prinsă cu mâinile până la cot băgate în vistieria țării, se va afla după gratii. Vorba lui Rebengiuc: călătoria continuă. (Apropo: copilărești și de-a dreptul jenante clipurile primitiv-publicitare în care prețuitul și pițigăiatul nostru actor călătorește pe drumurile patriei străduindu-se să ne convingă că toate-s faine în România!)
Că oricând și pretutindeni s-a furat și se mai fură, nu-i mare noutate, dar ceea ce s-a petrecut în binecuvântatul spațiu mioritic întrece orice închipuire. Și nu s-a ciordit discret, acoperit (termen la modă), cu lingurița ori cel mult cu lingura, ci s-a furat cu ditamai polonicul, cifrele înfățișate de procurori pur și simplu îngrozind: care și cum a prins o funcție politică, indiferent de partid, s-a și considerat îndreptățit să palmeze milionul de euro, halca de pădure, case cu stradă cu tot. În piață, băbătia de la care cumpăr gogoșari și leuștean asculta pomelnicul hoțiilor la un radio pitit printre morcovi și mi-a dat restul la 5 lei dimpreună cu concluzia apăsată „Asta e, românii e hoți. Cât am fost la WC, mi-au șterpelit patru țeline”…
Adevărat, cam așa ne-a perceput Europa, și fiind vorba de mărunte găinării și subtilizări de portofele în metroul parizian, ne-a pus eticheta cu disprețul superior pentru mizilicul descalificant. Acum, hoții noștri autohtoni au șansa să fie respectați: cum să-l tratezi de sus pe românul ce-și „apropriază” ilicit zeci de mii de hectare de pădure, asta nu mai e simplă hoție, ci lovitură de maestru, inginerie financiară! Nu de ieri, de azi, teza „românii e hoți” e-n circulație curentă. Au apărut și lucrări care vor să demonstreze că nația noastră e cea mai hoață de pe mapamond. Cartea „Hoția la români”, de Marius Ghilezan, începe abrupt: „se spune că nu există popor în lume care să aprecieze hoția mai mult ca românii”. În numele acestui impersonal „se spune” poți decreta orice, nu mai contează cine spune că… „se spune”. Este interesant de urmărit, citind această cărțulie cu coperți îndoliate, ornate, desigur, cu tricolorul găurit, cum trecerea de la particular la generalizări prăpăstioase mistifică adevărul de dragul unei demonstrații întemeiate și pe realități incontestabile, dar și, forțându-se evident nota, pe fleacuri de tipul… furtului miresei în ceremonialul nunții, pe versurile „cățeluș cu părul creț / fură rața din coteț” ori pe observația (falsă) că toți românii își etalează pe pereți carpete cu „Răpirea din Serai”.
Neîndoielnic, premisele sunt reale și dureroase: în țara noastră s-a furat și se fură în mare veselie, datorită mai ales faptului că hoții au fost patronați de hoți. Marile averi agonisite de îmbogățiții de război (războiul românilor cu sărăcia) nu-s numai suspecte, ci întru totul condamnabile penal, dar e-o infamie să decretezi că „românii e hoți”, după cum absurd ar fi să afirmi că „românii e cinstiți”. Că, în ultimele două decenii, pădurea a fost năpădită de uscături nu-i nicidecum temei pentru autoblamări masochiste acum, la modă. Cât despre argumente… Eroii baladelor n-ar fi altceva decât niște hoțomani ordinari, fiindcă, nu-i așa, haiducii furau – omițându-se finalitatea raptului: luau de la bogați pentru a da la sărmani. Esența cinstei ar tezauriza-o regalitatea – sărindu-se cu vinovată miopie peste episodul Carol al II-lea, de departe cel mai corupt monarh din Balcani. Teza „poporul român este unul din puținele care apreciază hoția, chiar o ridică pe soclu” este argumentată cu… „Miorița”! Și din lexic sunt adunate „probe”, autorul înșirând cuvinte incriminate, care, de fapt… nu-s românești: a pașli, a sfeterisi, a șucări, a mangli, a ciușdi. Prostioare!
Iar Mircea Mihăieș afirmă, în „România literară”, că „o carte despre onoarearomânilor n-ar depăși câteva paragrafe”. Altă blasfemie! Nu se răsucesc Brâncovenii în mormânt?
PS
Nu observă nimeni din conducerea Radiodifuziunii că majoritatea așa-ziselor sinonime înșiruite zilnic de Orodel Olaru nu-s deloc… sinonime?