„Cine fuge de Cruce, fuge de Dumnezeu”

„Și El le-a dat poruncă să nu spună nimănui despre El. Și a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de bătrâni, de arhierei și de cărturari și să fie omorât, iar după trei zile să învieze. Și spunea acest cuvânt pe față. Și luându-L Petru de o parte, a început să-L dojenească. Dar El, întorcându-Se și uitându-Se la ucenicii Săi, a certat pe Petru și i-a zis: Mergi, înapoia mea, satano! Căci tu nu cugeți cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. Și chemând la Sine mulțimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.” (Marcu 8, 30-34)
Ne surprinde faptul că Domnul Iisus Hristos a fost foarte explicit când a vorbit ucenicilor Săi despre pătimirile Sale. Nu S-a mai folosit de parabole sau cuvinte mai greu de înțeles. Cu siguranță, nici unul dintre Apostoli nu s-a gândit că Bunul lor Învățător ar putea fi răstignit. De ce să răstignești pe cineva care a vindecat, a mângâiat și a adus speranța în multe inimi? Chiar Petru, mai în vârstă fiind, a avut cuvinte de dojană la adresa Sa. Buna sa intenție s-a izbit de voia lui Dumnezeu. Nu întotdeauna bunele intenții sunt o puternică temelie pe care se pot zidi faptele bune. Când Mântuitorul l-a mustrat pe Petru, de fapt ne-a îndreptat atenția spre cruce și jertfa crucii. Pe Fiul lui Dumnezeu nu-L putem urma doar declarativ, doar cu intenții de conjunctură. Vrei să-L urmezi, trebuie să te înarmezi cu Sfânta Cruce. Ea ne smerește, însă ne și înalță; ea ne ocrotește, însă ne și pune la încercare. Sfântul Teodor Studitul ne învață așa: „Cine fuge de Cruce, fuge de Dumnezeu”.
(Ziarul Lumina)