Calendarul ortodox ne face plinul cu sărbători religioase, care curg tumultuos una după alta. O mulțime de sfinți cu plete frumoase, bărbi impunătoare și câte o aură ca o șapcă dumnezeiască pe cap își așteaptă la coadă zilele onomastice, pentru a fi cinstiți, pe măsura meritelor lor.
Sfântul Petru și amicul său Pavel, sfântul Ștefan, sfântul Andrei, sfântul Nicolae, sfântul Ioan, sfântul Vasile… Uite-l și pe sfântul Ilie, cu tunetele și trăsnetele sale… Toți unul și unul vin în rând, fiecare cu povestea lui, cu smerenia lui, cu talentele lui.
Mai e pe-acolo și sfântul Valentin, pe care l-am importat de la vecinii catolici, dezechilibrând cumva balanța economiei noastre național-creștine. La drept vorbind, sfântul Vali are legătură mai mult cu trupul, decât cu spiritul…
În imediata apropiere a sfinților, sfintele stau și ele sfioase, fiecare în banca ei, gata să sufle cu poftă în lumânările din tortul onomastic. Uite-o colea pe sfânta Maria, iat-o și pe sfânta Parascheva, cea la care se bulucește tot poporul, la mijlocul lunii octombrie, pentru că se zice că are puteri miraculoase verificate și răsverificate
Îmbrăcată într-o salopetă care miroase a motorină, poate fi zărită și sfânta Varvara. Săraca de ea, a fost trasă de mânecă, fără să fie întrebată, în sindicatul minerilor, pentru a fi echipată cu lămpaș și ciocan… La ea se roagă Miron Cozma, în caz că un asemenea ins se roagă vreodată la o sfântă.
Dar care este sfântul nostru național, protectorul nostru? Dintre toți, care este el, alesul, eroul? Cine este cel care ne reprezintă interesele de neam în ceruri, cine pledează pentru noi în fața Domnului? Ștefan? Andrei? Ioan? Parascheva, caracterizată drept protectoarea Moldovei deci, cumva, și a celorlalte regiuni geografice?
Eu cred că nimeni din lista enumerată. Altul este reprezentantul nostru acolo, sus, în cerurile cele înalte.
Cine este sfântul nostru, al românilor?
Sfântul Așteaptă, normal.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.