Nici unul dintre ei, în ciuda faptului că Valerian Solovăstru, înainte de a fi uns șeful Regiei Naționale a Pădurilor, a fost șeful Ocolului Pojorâta al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, împroprietărită ilegal de Guvernul Năstase cu 90 mii hectare de pădure, care au fost temeinic „pășunate”, inclusiv prin contribuția mai mult forestieră, decât silvică, a lui Solovăstru. În fond, trecutul și prezentul lui Solovăstru, deși diametrale (opuse, ar adăuga un fraier al pleonasmului monden), înseamnă oportunități doar vag imorale, pe care omul cu glagore nu are de ce le rata.
Cât despre Gheorghe Nichiforel, care s-a bătut atât de exemplar pentru apărarea pădurilor bucovinene de lăcomia călugăreasco-duplicitar-silvică, încât a fost dat afară din funcția de director general al DS Suceava de către propriul lui partid, el numai „coadă de topor”, cum spune Solovăstru doar pentru a arunca pisica moartă în ograda vecinului, nu poate fi.
Ar exista, în realitate, doar două „cozi de topor”, Sorin Avram și subsemnatul, amândoi târâți prin fața instanțelor, pe când apăram de-a-n boulea și pe gratis pădurile bucovinene, fără să realizăm, atunci, că și statul român, ca și fundația celor 24 de călugări, silvicultori și alți civili, nu avea și nu are nici un drept asupra pădurilor noastre.
De asta nici nu se ajunge la o sentință definitivă și irevocabilă, pentru că nici fundația celor 24 și nici statul român nu au îndreptățirea de a stăpâni fostele averi bisericești.
Când începusem să lucrez povestea așezărilor bucovinene, mi s-a solicitat, din partea actualei conduceri a Direcției Silvice Suceava, colaborarea. Tot pe gratis, patriotică, adicătelea, cum mi-au cerut-o, de-a lungul anilor, și Guvernul Năstase, și Guvernul Tăriceanu, ambele guverne substituind, fără ca eu să mă prind, interesele lor de partid statului. Am cerut, atunci, în scris, „generalului” RNP un ajutor financiar pentru documentarea și tipărirea cărții, ca s-o pot scoate pe piață cu prețuri accesibile, dar Solovăstru, care mă omagia deșănțat, cu „Istoria uitată și iertată a averilor mănăstirești” în mână, prin emisiunile de televiziune în care apăra noua lui cauză, s-a făcut că plouă. Pagubă-n ciuperci!
Fișând, după lecturare atentă, atât amar de documente, câte au fost necesare pentru scrierea istoriei așezărilor bucovinene, am dat, desigur, și peste probe oficiale și de necontestat că pădurile Bucovinei nu pot fi revendicate nici de fundația celor 24, nici de statul român, și nici măcar de Biserică, atâta vreme cât ierarhii locului nu vor înțelege că Biserică nu înseamnă o mână de călugări și civili, ci o obște de aproape un milion de oameni, care au nevoie de luminători, nu de stăpâni.
N-am făcut publice mărturiile și nici n-o să le fac, decât după ce se va da o sentință definitivă, deși mi-e indiferent dacă pădurile noastre vor fi rase de către la fel de nedrepți stăpânitori, fie ei în sutane, fie în pălăriuțe verzi, precum manelistul etno-ciobănesc Coșneguță.
Dacă s-ar găsi un lider harnic, popular și bine intenționat, care să ne reprezinte nouă, celor aproape un milion de oameni ai județului, îndreptățirile, îndreptățiri care să slujească și interesele Bisericii, și ale Sănătății, și ale Învățământului, și ale Culturii, dar și ale județului întreg, lui i-aș pune la dispoziție dovezile. Dar nu cred că există un astfel de lider. Am încercat, în câteva rânduri, să vehiculez, parțial, aceste îndreptățiri ale noastre, numai ale noastre (nu și ale fundației celor 24, nu și ale statului român), dar senatorul Orest Onofrei nu putea deveni un port-stindard, pentru că n-ar fi, cică, ortodox, cum n-a putut deveni nici Alexandru Băișanu, care a dat ceva pe gură din ce i-am dat să memoreze, uitând totul, de dragul imaginii cu propriul lui chip de pe ecranul televiziunii lui.
Pentru că s-a bătut pentru pretinsul drept de proprietate al statului asupra pădurilor Bucovinei, Gheorghe Nichiforel a fost pedepsit de stat, prin intermediului partidului aflat atunci la putere, cu o demitere. Solovăstru, care apăra, tot atunci, interesele contrare, a fost pus caporal portocaliu la știubeiul cu miere forestieră și aruncă, ipocrit, cu trecutul lui Solovăstru în prezentul lui Nichiforel. Nu-l acuz pe Solovăstru, nu-l suspectez de rele intenții, dar e o ipocrizie ceea ce face. Oricum, RNP este la fel de ilegitim beneficiar al pădurii bucovinene ca și fundația celor 24.
Lupta asta nu mă mai interesează, pentru că nu-i a noastră, ci a lor, a nelegitimilor râvnitorilor, în sutană sau în pălăriuțe verzi, a averii noastre obștești.
