Iisus Hristos, născut din Feciora Maria, a primit moartea pe Cruce ca să ne împace cu Dumnezeu pe noi, cei căzuți în adîncul păcatului. Minunile săvîrșite de EL, nemaiîntîlnite pînă la vremea aceea și nerepetate pînă în zilele noastre, au fost posibile pentru că EL era Fiul lui Dumnezeu. Și de s-ar fi consemnat în scris această mulțime a minunilor, nu s-ar fi găsit loc pentru depozitarea acestor tomuri.
Hristos este personalitatea fără egal, care separa istoria umanității în două perioade distincte de timp: înainte și după venirea Sa în lume. Este propovăduitorul Evangheliei celei noi, a dragostei față de aproapele nostru, care ne îndeamnă să tratăm pe dușmani cu aceeași înțelegere și dragoste cu care îi înconjurăm pe cei dragi nouă. Acest îndemn nu se regăsește în nici una din marile religii ale lumii.
« Cine crede în Mine, va fi viu » a spus Mîntuitorul Hristos în timpul scurtei dar tulburătoarei sale existente terestre. Și de atunci tot creștinul care primește Taina Sfîntului Botez și a Sfintei Euharistii, se străduiesc să păzească poruncile Lui și să devină vrednica mlădiță ale Viței celei vii.
Iată de ce, în special la marile sărbători aniversare ale Bisericii Ortodoxe Creștine, românii – creștinați de Sf. Apostol Andrei, cel dintîi chemat la apostolie – vin din vreme la Biserica mamă pentru curățirea cugetelor și iertarea păcatelor, pentru a primi după vrednicie Trupul și Sîngele lui Hristos. Căci odată primind Sfînta Cuminecatură, Hristos sălășluiește în noi, iar noi viețuim în Hristos.
