Cine caută pe Dumnezeu va fi căutat de Dumnezeu

În duminica a XXXII-a după Rusalii, Biserica Ortodoxă a pomenit întâlnirea Mântuitorului Iisus Hristos cu Zaheu vameșul, consemnată în Evanghelia după Sfântul Luca la capitolul 19. În cuvântul rostit în Paraclisul patriarhal „Sfântul Grigorie Luminătorul“, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a arătat că bunătatea lui Dumnezeu este o chemare pentru înnoirea vieții în bine.
Mântuitorul Iisus Hristos a vindecat în orașul Ierihon doi oameni, un orb, căruia i-a redat lumina ochilor și vedere, și pe Zaheu, cel vindecat de lăcomie. Amândoi l-au întâlnit pe Hristos pe drum, pe când Domnul era pe cale. Orbul cerșea în afara orașului, la marginea drumului, iar Zaheu s-a urcat într-un sicomor de pe margine ca să-l vadă pe Hristos când trecea pe cale. Drumul are aici o simbolistică aparte. Este un topos al întâlnirii omului cu Dumnezeu. Deși un spațiu aparent nesemnificativ, el este sfințit de Dumnezeu prin aceste minuni și prin faptul că El l-a căutat pe om să-l mântuiască în acest loc. „Evanghelia surprinde prin faptul că această cale pe care merge Iisus devine calea mântuirii, a izbăvirii din orbire trupească și a izbăvirii din orbire sufletească. Calea mântuirii este calea întâlnirii omului cu Dumnezeu și schimbării vieții omului păcătos în om virtuos. Sfârșitul Evangheliei de astăzi este semnificativ: «Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut». Cine este cel pierdut? Pierdut este omul păcătos, care rămâne în păcate și nu se pocăiește, nu caută pe Dumnezeu, ca să-și poată schimba viața cu ajutorul lui Dumnezeu, potrivit voii lui Dumnezeu“, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
Zaheu nu a fost mânat numai de curiozitate
Mântuitorul vede în sicomor pe Zaheu, care dorea să-l vadă pe Hristos în trecerea sa prin acel loc. Zaheu era vameș, urât de compatrioții săi pentru că adunase avere și din înșelătorie, și pentru că slujea ocupația romană. Mântuitorul îl vede, vede și dorința ascunsă a acestuia de schimbare și se autoinvită în casa acestuia spunându-i: „Grăbește-te de te coboară, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta“. „Atunci când a urcat în sicomor, motivația nu era simpla curiozitate, ci și o dorință ascunsă de schimbare a vieții. El a auzit că Iisus din Nazaret a schimbat viața multor oameni. El, învățătorul și vindecătorul, a îndreptat pe cei rătăciți, a ridicat pe cei căzuți, a vindecat pe cei bolnavi. Mai întâi harul lui Iisus intră tainic în sufletul lui Zaheu și trezește în el dorința de a-l căuta pe Iisus, ca apoi Mântuitorul Însuși, Dăruitorul harului mântuirii, să intre în casa lui Zaheu și să proclame schimbarea sufletească pe care o dorea Zaheu“, a arătat PF Părinte Patriarh Daniel.
Bunătatea și generozitatea mișcă sufletul păcătos
Generozitatea și bunătatea lui Dumnezeu revărsate asupra vameșului îl determină să fie și el darnic cu semenii săi. Dintr-un om lacom și lipit de averea sa, el devine un om milostiv spunând: „Jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor, și dacă am nedreptățit pe cineva, cu ceva, întorc împătrit“. „Evanghelia de astăzi ne arată în primul rând că cine caută pe Dumnezeu va fi căutat de Dumnezeu, și cine caută pe Dumnezeu va fi găsit de Dumnezeu și se va bucura de întâlnirea cu Dumnezeu. Mai vedem cât de mare este puterea pocăinței. Zaheu, dintr-un lacom, devine un om darnic, dintr-un om zgârcit, devine un om milostiv. Această schimbare radicală arată că milostivirea, bunătatea lui Dumnezeu au trecut dincolo de întunericul răutății și al patimei lăcomiei care-l stăpânea pe Zaheu. Iubirea milostivă, bunătatea neașteptată a lui Hristos care se arată lui Zaheu fac ca în acesta să se reaprindă cărbunele, chipul lui Dumnezeu din el, care era acoperit până acum cu cenușa și zgura păcatului, să se lumineze în el chipul lui Dumnezeu cel milostiv, și astfel devine și el milostiv“, a explicat Preafericirea Sa.