Cine are de mers merge

Ceea ce s-a petrecut în ultima etapă a grupelor din cele două competiții europene intercluburi a fost mai degrabă o formalitate, puține fiind echipele mari care aveau neapărată nevoie de victorie pentru a nu rata calificarea în etapele de primăvară, cele care înseamnă de fapt adevăratabătălie pentru câștigarea trofeelor. Eu rămân consecvent în a considera că actualul format, prin care echipele de pe locurile 3 în grupele Champions’ League se calificăîn primăvara… Europa League este cumva incorect, dând, practic prin retrogradare, o șansă nemeritată unor echipe de fapt eliminate! Și diminuând din șansele echipelor calificate cinstit, din Europa League, de a câștiga trofeul, fiindcă în mod logic sunt inferioare celor din competiția superioară. Ziceam însă că rare au fost situațiile în care mărimile să fi tremurat, cea mai tensionată situație fiind exact în grupa cu iubirea mea dintotdeauna, Real Madrid, în care, până la ultimul meci, toate cele 4 combatante aveau șanse de calificare. Avantajul părea a fi, la ultimul meci, de partea gazdelor, adică Inter Milano, care juca cu Shakhtar (văd că a devenit problema și cu numele ăsteia, că cică dacă scrii Sahtior înseamnă că ții cu rușii!!! – nu vă spuneam eu alaltăieri că ne-am tâmpit cu toții!?) Donetk, respectiv Real care juca cu Borussia Moenchengladbach. Real și-a făcut treaba, realmente zburdând, în timp ce Inter Milano a devenit… singura mărime care ratează calificarea, nereușind decât un egal alb cu Shakhtar. Adevărul e că Internazionale n-a jucat absolut nimic în acest meci și își merită soarta. Dacă socotim procentual, din cele 16 calificate în Champions’ League, 15 erau favorite, ceea ce duce la un procentaj de peste 90%, adică nu putem vorbi de o competiție a surprizelor. Păcat că CFR Cluj nu a reușit și ea surpriză, căzând victima unui arbitraj perfect cretin. Sunt convins că dacă nu era echipăromânească, nu ar fi îndrăznit neisprăvitul ăla cu fluier să se șteargă cu ea unde s-a șters.