Cine-a stat trei ani la ruși.,Nu poate gândi ca Bush!

Vine o vârstă când fizionomia spune totul despre om. Spune totul, trădează totul. Toate informațiile despre mintea și sufletul proprietarului se scriu citeț și involuntar pe moacă.
În această linie, ați remarcat ce față de rusoaică are Turcănița? Bineînțeles că da, pentru că aveți un spirit de observație în afara oricărei tăgăduieli. Zici că e Natașa, nu Raluca, într-atât este de potrivită pentru un rol în vreo piesă scrisă de marii autori Cehov sau Putin. Dar ar fi și mai potrivită – chiar minunată – pentru partitura unei femei staliniste, eventual gardian într-un lagăr din Siberia. Sau pentru partitura unei liberale de formă, infiltrată pentru a trage strategic cu urechea în principalul partid de opoziție din România. Nu râdeți, c-au mai fost și alții.
De pe boticul acela al ei – ale cărui calități sunt bine cunoscute și apreciate de un expert ca Toader Stolojan – te-aștepți oricând să iasă o teză de-a lui Lenin, un citat din Hrușciov, o amenințare fesebistă sau măcar o înjurătură extraordinar de spurcată.
Surpriza mai mare vine citind cv-ul acestei Natașa-Raluca, de unde aflăm că dânsa a zăbovit cu adevărat la Moscova, sub pretextul studiilor. Unde n-a stat o lună – deși ar fi fost mult și-o lună – ci trei ani. Între 1993 și 1996. S-a ales de acolo, ca o competență profesională la vedere, cu diploma de ”rusă comercială”. Că rușii sunt tari la comerțul cu vodcă și alte soiuri de muniție.
Parcă pentru a ne confirma cât de bătuți în cap sunt, pe o astfel de insă s-au găsit liberalii s-o pună șefă pe țară. Și tocmai după experiența cu madam Gorghiu. Dar măcar aia era periculoasă prin prostie, nu ca asta.
Îmi vine în minte un slogan care se striga pe la începuturile lui Iliescu în capul țării. L-am găsit în colecțiile de ziare. Zice așa: ”Cine-a stat cinci ani la ruși / Nu poate gândi ca Bush!”
E drept, spre deosebire de Iliescu, Raluca a stat doar trei ani la ruși. Ani în care a tras tare, nu s-a jucat.