CINE A PUS CEVA PE CLANȚĂ?

Cu Covid-ul începem să ne obișnuim: aproape că a devenit o realitate tolerabilă… de nevoie, chiar dacă încă-i semnalizată cu seringa însingurată și continuă să umple ATI-urile. Am supraviețuit noi în conviețuirea cu „eroul între eroi”, cu năbădăile tranziției, cu marinarul malefic (din acest punct de vedere se poate spune că am dobândit imunitatea de turmă!), ce să ne mai sperie? La urma urmei, masca nu doare, vaccinarea nu-i obligatorie și fiecare își poate negocia megieșia cu virusul după cum vrea, câtă minte și brumă de cultură are. Afișul săptămânii trecute l-au ținut în continuare și facturile. Ciudat: cu cât o iei mai în sus pe firul apei, căutând izvorul cifrelor năucitoare, cu atât priveliștea se opacizează, firul logic se încâlcește și până la țintă rămâi în ceață. Geaba căutăm să-l arătăm cu degetul pe necuratul care ne-a otrăvit facturile, umflându-le până la cer. Cine a pus rahat pe clanță? Eu nu, tu nu, el nu! Majorarea impusă de producător (și ea motivată doar parțial) a fost urmată de o sălbatică sarabandă a scumpirilor în care fiecare a făcut ce-a vrut sub umbrela „liberalizării” și a conduitei statale suspecte. Teoretic nu pare imposibil s-o iei gospodărește, pas cu pas, pentru a identifica treptele dezmățului și a pune întrebarea cât se poate de legitimă de ce intermediarul cutare a mărit cu nerușinare cifra anunțată de furnizorul anterior. N-o face nimeni. Plătiți de stat cu mii de în euro, că de roni sughiță, cei care aveau taman această supraveghere în fișa postului parcă nici usturoi n-au mâncat, nici răsuflarea nu le pute! Al treilea motiv de insomnii: Ucraina. Eu aș zice că Putin s-a vârât cu capul în gard și nu-l văd să aibă parte de-o ieșire onorabilă. Ca un puștan venit să fure cireșe, care n-a mai îndrăznit să sară gardul speriat de zăvozii vecinilor. N-are cum nici să invadeze Ucraina, nici, cu coada între picioare, să-și ia înapoi acasă jucăriile blindate (Pardon! Scuzați! Renunțăm!). De nu se va alege cu ceva, ar fi umilit peste măsură și urmașii lui Petru cel Mare nu i-ar ierta-o în veci. Poate s-ar mulțumi cu o variantă incompletă, de ochii lumii, de federalizare „soft” a Ucrainei, dar și asta-i mult prea mult pentru Kievul primejduit. Cine poate ghici întâmplările de după Olimpiadă? Când a intrat în Cehoslovacia, Hitler era de mult zălud; Putin are capul pe umeri și știe foarte bine că 1939 e una și 2022 alta. Singura speranță care rămâne: triumful rațiunii. În fine, a patra temă ce a bântuit ecranele tv. în săptămâna trecută ar constitui-o eșuarea unor amiciții politice. Dacă evoluțiile în cazul Cioloș-Barna, erau de așteptat, cele din tabăra AUR surprind. Cea mai cunoscută cugetare a antichității, devenită loc comun, descoperită și tot re-descoperită de la Panchatantra și Mahabharata, la Democrit, Aristofan, Menander ș.m.a., a nemurit-o Ovidiu în cunoscutul vers din „Tristele” „Donec eris felix, multos numerabis amicos” – cât timp vei fi fericit, vei număra mulți prieteni. Ambarcațiunea cârmuită de Cioloș scârțâie de mult, cea a lui Simion începe să ia apă taman în momentul în care sondajele par tot mai favorabile. Toți ne iluzionăm crezând în virtuțile prieteniei veșnice și căutăm scuze micilor trădări conjuncturale, dar iată că în AUR s-a ajuns la… cine pe cine dă afară! Amintiți-vă replica din „Hamlet”: „Lumea aceasta nu e veșnică și nu e de mirare că și prietenii noștri se schimbă odată cu norocul nostru.” Frigul singurătății ne obligă să căutăm și să acceptăm apropieri calibrate în funcție de micronii toleranței suportabile. Nimeni nu-i perfect, prietenul ideal nu există, ca dânșii suntem și noi. Darămite în politică! Să admitem că, ici-colo, poate fi vorba de prietenii autentice, nu de trecătoare amiciții conjuncturale. Vor continua, cu repoziționări determinate de realitățile românești în curs de rapidă deteriorare, numai că spectacolul ajunge în pragul grotescului: după ce s-au făcut frați până și cu dracul pentru a trece puntea către cârma cetății, amicii (bine a mai găsit cuvințelul Caragiale!) încep să se stuchească în aceeași răbdătoare Piață a „Endependenți” în care s-au pupat cândva. Atenție, începe comèdia re-poziționărilor!