Cine-a fost părintele Cleopa – crâmpeie din viața duhovnicului de la Mănăstirea Sihăstria Neamțului

Vrednicul de pomenire Arhimandritul Cleopa Ilie s-a născut în comuna Sulița, județul Botoșani, fiind al cincilea copil din cei zece frați. Părinții săi, Alexandru și Ana, erau agricultori și duceau o viață creștinească aleasă.
După ce termină șapte clase primare, Constantin, care avea să devină mai târziu Arhimandritul Cleopa, se îndeletnicește cu păstoritul oilor, împreună cu frații săi mai mari, Vasile și Gheorghe, în preajma Schitului Cozancea din apropiere. Nu departe de acest schit se nevoia de mai mulți ani și Cuviosul Paisie „Pustnicul” din partea locului, care le-a devenit părinte duhovnicesc.
În anul 1929, cei trei frați, Vasile, Gheorghe și Constantin, au intrat în obștea Schitului Sihăstria (Neamț), care era povățuit de vestitul egumen athonit, Ieroschimonahul Ioanichie Moroi. Între anii 1931-1933, frații mai mari ai Părintelui Cleopa s-au mutat la Domnul, rămânând la Sihăstria singur fratele Constantin. Între anii 1935-1936, Constantin își satisface serviciul militar la Botoșani. Apoi, la 2 august 1937, este tuns în monahism de egumenul schitului, primind numele de monahul Cleopa.
Aproape zece ani a păstorit oile schitului. Iar în vara anului 1942 a fost ales de obștea schitului ca locțiitor al bătrânului egumen, care era grav bolnav
După mutarea la Domnul a bătrânului egumen, la 5 septembrie 1944, Părintele Cleopa este hirotonit diacon, la 27 decembrie 1944, iar la 23 ianuarie 1945 este hirotonit preot la Mănăstirea Neamț și numit egumen al Schitului Sihăstria, pe care îl povățuiește cinci ani de zile.
La 30 iunie 1947, Schitul Sihăstria este ridicat la rang de mănăstire prin decret patriarhal, având peste 70 de viețuitori, iar protosinghelul Cleopa a fost hirotesit arhimandrit.
În anul 1948, Părintele Cleopa se retrage la liniște aproape un an de zile în Munții Neamțului, iar la 30 august 1949 este transferat, cu 30 de părinți și frați de la Sihăstria, la Mănăstirea Slatina (Suceava), pe care o conduce până în anul 1956. Timp de peste doi ani de zile, între 1953-1954, Părintele Cleopa s-a nevoit ca pustnic în Munții Rarăului împreună cu Ieromonahul Arsenie Papacioc, fiind îndepărtați din obște de conducerea ateistă de atunci.
În vara anului 1956, Arhimandritul Cleopa se reîntoarce la metanie, în obștea Mănăstirii Sihăstria, ca duhovnic. Dar după trei ani de zile, în timpul marii prigoane împotriva monahismului românesc din anii 1959-1964, se retrage în Munții Neamț.
Din toamna anului 1964 până la sfârșitul vieții sale, Părintele Cleopa a slujit cele sfinte și a fost duhovnicul principal al Mănăstirii Sihăstria, care număra peste o sută de viețuitori.
La 2 decembrie 1998, Arhimandritul Cleopa și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, fiind plâns de ucenicii săi și de numeroșii credincioși care l-au cunoscut.
Dintre minunile petrecute în viața părintelui Cleopa, amintim minunea din Poiana Trapezei în care Părintele s-a rugat Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, ocrotitorul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.
Odată, un frate a plecat peste munte la sora sa, Ecaterina, de la Mănăstirea Agapia Veche. În pădure, la locul numit Poiana Trapezei, s-a văzut înconjurat de o turmă mare de porci mistreți, fiind amenințat de moarte. Văzând că se apropie de el, a început să cânte cu voce tare condacul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava: „Apărătorului și sprijinitorului creștinătății…”.
În clipa aceea nu a mai văzut nimic în jurul său. După ce a mai urcat puțin și a ajuns în vârful dealului, de spaimă și de oboseală a căzut la pământ. După ce și-a revenit, cu mare greutate a ajuns la Mănăstirea Agapia Veche.
Părintele Macarie Simonopetritul mărturisește despre întâlnirea cu Părintele Cleopa așa: L-am întâlnit pe Părintele Cleopa în ’75 și în ’76, înainte să merg la Muntele Athos. Această vizită a mea în România a fost foarte marcantă, mai ales aici în Moldova. Am văzut evlavia poporului și am fost foarte atins, emoționat, de acest lucru. Am văzut, în sfârșit, un popor creștin – pentru că în Franța acest lucru nu mai există.
Când am ajuns la Sihăstria, auzisem de Sihăstria de multă vreme de la un actor francez de cinema, foarte cunoscut în anii ’50 – era un pic nebun. Într-o zi ne-am întâlnit la Paris și mi-a zis: „Am fost într-o mănăstire în România – înfricoșător! Cu călugări austeri, cu Părintele Cleopa…”.
Mi-am imaginat o grămadă de lucruri despre Părintele Cleopa, dar întâlnirea cu Părintele Cleopa a fost surprinzătoare! Ne-a vorbit timp de opt ore despre rugăciunea inimii. Părintele Ioanichie ne traducea. După atâtea ore petrecute în chilia sa, mergeam împreună către pădure și în momentul acela Părintele Paisie cobora de la Sihla. Cei doi bătrâni s-au întâlnit și și-au făcut o metanie mare unul celuilalt. Am avut așa o imagine a Sfântului Serafim de Sarov! Cunoștințele sale despre Sfinții Părinți ne-au atins, energia sa, de asemenea.
Nu ne-a vorbit deloc despre faptul că eram catolici. În timp ce în Sfântul Munte, în afară de Părintele Emilianos, toți părinții duhovnicești puneau ca preludiu la orice discurs duhovnicesc faptul că suntem eretici și că nu avem nici un punct de discuție, nu se poate discuta.
Viața și sfaturile marelui duhovnic au fost traduse și pentru creștinii vorbitori de alte limbi, decât principalele limbi de circulație internațională. În limba poloneză, apare la Ujkowice (Polonia) Viața părintelui Cleopa, în arabă, în Siria, este publicată, în 2007, Viața părintelui Cleopa și aceeași lucrare, în 2008, în finlandeză. Astăzi, cuvintele părintelui Cleopa pot fi citite, în format electronic, și în limba chineză.
Cele mai recente traduceri sunt cele în limba rusă, apărute la Moscova, în 2010-2012: Să vă văd pe toți în rai! (Viața părintelui Cleopa și Mânca-v-ar raiul!); Marele stareț Cleopa, un făcător de minuni român (Mânca-v-ar raiul!, vol. 1-3); Călăuză de credință ortodoxă; Despre vise și vedenii.
Cuvintele părintelui Cleopa sunt un tezaur ascuns cu grijă în adâncul de trăire monastică, dar întotdeauna și pretutindeni vizibil, o comoară de daruri care, izvorând din Cel Care nu este din lume, este pentru lume, un bun care devine binefacere, o taină a lumii care devine acestui spațiu românesc și universal Euharistie. Aceasta este destinația-vocație a cuvintelor și faptelor arhimandritului de la Sihăstria, părintele Ilie Cleopa: revenirea ad fontem, la izvoarele creației, și nu raportarea ad hominem, la duhul egolatru al lumii. În postmodernismul secularizat, cuvintele monahului de la Sihăstria nu sunt și nici nu trebuie să devină anacronice. Într-o lume plină de știință avem nevoie de oameni care să ne aducă aminte că avem conștiință, într-o lume a săvârșirii avem nevoie de exemple care să ne conducă spre desăvârșire, într-o lume a lui „carpe diem“ („trăiește ziua“) avem nevoie de oameni și de cuvinte care să ne arate veșnicia. Avem nevoie de cuvintele de binecuvântare, ziditoare, încurajatoare ale părintelui Cleopa, pentru a simți rugăciunea lui, din ceruri, pentru noi!