Probabil că se știe deja despre importanța iubirii necondiționate cu care e nevoie să ne creștem copiii. În articolul său, „Five Reasons to Stop Saying „Good Job!””, un speaker pe teme de educație, comportament și parenting din America, Alfie Kohn, autor a douăsprezece cărți pe aceste teme, arată cum să nu cădem în capcana iubirii condiționate față de copii.
Nu este vorba despre a pune la îndoială necesitatea sprijinirii și încurajării copiilor, a nevoii lor de a fi îmbrățișați și făcuți să se simtă iubiți și apreciați. Dar copiii au nevoie să se simtă apreciați și iubiți necondiționat, pe când a spune „Ai făcut o treabă foarte bună!” este dovadă de iubire condiționată. În articolul care urmează vom spicui câteva idei de la fiecare motiv.
„Foarte bine!” manipulează copiii
Să presupunem că îi spui „foarte bine” copilului de 2 ani care mănâncă fără să se murdărească, ori celui de 5 ani, care își curăță acuarelele și pensoanele după ce le-a folosit. Cine beneficiază de asta? Cui îi folosește?…
Motivul pentru care laudele dau roade pe termen scurt este acela că orice copil caută mereu recunoaștere și aprobare. Însă avem datoria de a nu exploata această nevoie pentru a ne satisface niște dorințe proprii. „Foarte bine!”; „Ai făcut o treabă excelentă!”, ca metodă de a cultiva ceva ce ne face viața mai ușoară, este o formă de a profita de această dependență a copilului.
„Foarte bine!” produce „dependenți” de aprecieri
Cu siguranță, nu toate aprecierile pozitive sunt calculate și aplicate „tactic” (ar fi chiar culmea!). E foarte normal să fim impresionați plăcut de unele lucruri pe care le fac copiii noștri, la modul cel mai sincer. Totuși, nu strică o privire mai atentă asupra comportamentului. În loc să sprijine crearea stimei de sine, lauda va duce mai degrabă la creșterea dependenței copilului față de noi.
Cercetările au arătat că elevii lăudați în exces erau mai neîncrezători în răspunsul pe care trebuiau să-l dea, mai înclinați să răspundă într-un mod întrebător („Hmm… Șapte?”). Ei aveau tendința de a da înapoi la o idee pe care o propuseseră, îndată ce un adult nu era de acord cu ea. Și, de asemenea, le era mai greu să persevereze în căutarea răspunsului la o sarcină dificilă sau de a împărtăși ideile pe care le au și colegilor.
Pe scurt, „Ai făcut o treabă excelentă!” nu liniștește copilul, ci îl face să se simtă mai nesigur. Poate duce chiar la un cerc vicios, încât, cu cât lăudăm mai mult copilul, cu atât mai mare nevoie de apreciere să aibă, așa că îl lăudăm și mai mult.
Din nefericire, unii dintre acești copii vor deveni adulți care vor avea întotdeauna nevoie de cineva care să le spună că ceea ce fac este bine. Cu siguranță, nu ne putem dori așa ceva pentru copiii noștri.
„Foarte bine!” fură bucuria copilului
Independent de această problemă a dependenței, un copil merită să simtă bucurie atunci când realizează ceva, să se simtă mândru cu privire la ceea ce a învățat să facă. De asemenea, merită să decidă singur când să se simtă astfel. De fiecare dată când spunem „Foarte bine!”, îi comandăm copilului cum să se simtă.
Din nefericire, nu realizăm că „Foarte bine!” este tot o judecată, ca și „Foarte rău!”. Ce e de remarcat în primul rând în ceea ce privește judecata pozitivă e că nu e doar pozitivă, ci e în primul rând judecată. Iar oamenii, inclusiv copiii, nu se simt bine atunci când sunt judecați.
Să ne punem întrebarea: Cum ar fi de dorit să se manifeste copilul atunci când are un succes: să exclame „Am reușit!” ori să mă întrebe, nesigur, „A fost bine?”
„Foarte bine!” duce la pierderea interesului
„Ce frumos pictezi!” poate influența copilul să picteze atâta timp cât suntem lângă el și îl lăudăm. Lilian Katz, una dintre cele mai semnificative voci americane în educația copilului mic, spune că „odată ce nu mai suntem atenți la el, s-ar putea să nu se mai atingă de penson”. Cu cât lăudăm mai mult oamenii că fac ceva, cu atât își pierd interesul în ceea ce trebuie să facă pentru a fi recompensați. Interesul se mută de la activitate – citit, scris, desenat, gândit, creat – la premiu, indiferent din ce este constituit: o înghețată, un desen animat ori un „Foarte bine!”
Premiile motivează copiii? Cu siguranță. Îi motivează să obțină anumite premii.
„Foarte bine!” duce la reducerea achizițiilor de comportament
Lauda poate influența cât de bine va face copilul un lucru. Cercetările demonstrează că acei copii care au fost lăudați pentru o primă sarcină rezolvată se poticnesc la următoarea; de asemenea, ei nici nu o îndeplinesc la fel de bine ca cei care nu au fost lăudați.
Totuși, lauda nu e un obicei ușor de înlăturat. Poate părea ciudat, cel puțin la început, a nu lăuda copilul; s-ar putea crede că suntem reci și insensibili la realizările lui. Dar cât de repede ne putem da seama că lăudăm mai degrabă pentru că simțim noi nevoia decât pentru că ar avea nevoie copilul să audă!
Deci, care e alternativa? Depinde de fiecare situație; dar orice atitudine am decide să aplicăm, trebuie să fie oferită ca expresie a dragostei sincere pentru copil, nu ca răspuns la ceva ce a făcut. Atunci când sprijinul necondiționat este prezent, „foarte bine!” nu e necesar; când e absent, „foarte bine!” nu va ajuta la nimic.
Alternativa e să lucrăm cu copilul, să ne dăm seama ce îl face să se poarte astfel. Va trebui poate să reconsiderăm propriile exigențe mai degrabă decât să găsim o metodă prin care copilul să ne asculte. (Spre exemplu, în loc de a spune „Foarte frumos!” unui copil de patru ani care a stat cuminte o perioadă lungă de timp la o masă oficială, mai bine ne-am întreba dacă e rezonabil să așteptăm de la copil să se poarte astfel).
De asemenea, avem nevoie să implicăm copilul în deciziile luate. Dacă fetița noastră va face un lucru care-i deranjează pe cei din jur, mai târziu va trebui să o întrebăm: „Ce crezi că trebuie să facem pentru a rezolva problema?”. Această abordare va fi probabil mai eficientă decât mituirile sau amenințările. Această abordare ajută copilul și la a învăța cum să rezolve problemele, pe lângă interiorizarea ideii că sentimentele și propunerile sale sunt importante.
(sursa: Ziarul Lumina)