3. Căldura – dușmanul microbilor
Drumurile de acces către „zona de conflict” înseamnă, de fapt, vasele sanguine și limfatice, pe care trebuie să circule cu maximă viteză „armata” sistemului imunitar, în drumul lor către agresorii localizați în aparatul respirator (nas, sinusuri, bronhii, plamîni), digestiv sau în oricare altă zonă a corpului. O circulație bună presupune, pe lîngă „drumuri” (artere, capilare, vene, vase limfatice) de maximă calitate, și suficientă căldură. Căldura (uneori chiar și febra) este cea mai bună metodă pentru a deschide căile de acces către inamic. Iată de ce, orice metodă ce poate crește căldura în tot organismul, respectiv în zona afectată, este extrem de utilă. În același timp, orice metodă care răcește organismul (inclusiv folosirea medicamentelor ori a metodelor antitermice) poate fi contraproductivă și, în anumite cazuri, extrem de periculoasă. Cum se crește căldura? Prin consumarea în cantitate suficientă de ceaiuri calde, de alimente picante (care înroșesc limba și încălzesc imediat gura, desfundînd ulterior nasul), de vin roșu fiert (cu 2-3 boabe de piper la cană, boabe care trebuie ronțăite), printr-o izolare perfecta de frigul din exteriorul casei sau al camerei (îmbrăcăminte groasă, stat în pat sub două, chiar trei plapumi, prin folosirea căciulilor și a ciorapilor groși, știut fiind faptul că cea mai mare parte a căldurii se pierde la nivelul capului, respectiv al picioarelor). Cînd știm că aportul de căldură este suficient? Cînd apare transpirația! În marea majoritate a cazurilor, dacă febra este suficient de mare pentru a produce una sau două puternice transpirații încă din prima noapte, după declanșarea bolii, vindecarea se obține în timp record, chiar dacă organismul va fi ceva mai slăbit prin pierderea mineralelor și sărurilor eliminate prin transpirație.
4. Izolarea – măsura obligatorie!
„Încercuirea inamicului” se face prin izolarea agentului (organismului) purtător de virus, microb ori parazit. În cazul în care am luat deja virusul, iar acesta este foarte agresiv (înalt patogen pentru om), avînd deja și primele simptome de boală, este necesar să ne izolam de restul societății și, eventual, chiar de membrii propriei familii (desigur, după ce ne-am luat cu noi în camera tot „arsenalul” antiviral și antiinfecțios recomandat în acest articol sau de către medicul curant).
5. Alte remedii pentru un sistem imunitar puternic
– Vitamina A. Durerea de gît, infecțiile sinusale și ale urechii pot să apară mult mai frecvent dacă există un nivel inadecvat al vitaminei A. Vitamina A se găsește în mod natural în laptele prins, în gălbenușul de ou, în pește și uleiul de pește, în ficat și alte organe animale. Vegetarienii trebuie să știe că o mare parte din cantitatea de vitamina A provine direct din carotenoizi (inclusiv beta-caroten). Legumele galbene și portocalii, cum ar fi morcovii și dovleacul, sînt surse bogate în carotenoizi. De asemenea, fructele galbene și portocalii (portocalele, caisele, piersicile și pepenele galben), precum și legumele cu frunze verzi (spanacul, broccoli, frunzele de varză și de rapiță) conțin carotenoizi. Nu trebuie uitat faptul că o mare parte din conținutul de vitamina A și/sau beta-caroten poate fi pierdut prin prelucrarea și stocarea lor, expunerea la căldură prea mare și la lumina.
– Vitamina C stimulează producția anumitor anticorpi care luptă contra virusurilor, bacteriilor și fungilor ce invadează organismul, protejîndu-l împotriva infecțiilor și bolilor. Sursele bogate în această substanță includ măceșele, cătina, coacăzele negre, fragii, căpșunele, broccoli, varză de Bruxelles, varză de iarnă, pătrunjelul, ardeiul gras, conopida, salata verde, guliile, spanacul, citricele (grapefruit, lămîi, mandarine). Se recomandă consumarea acestora în stare proaspătă, întregi, deoarece chiar și secționarea lor în porții mai mici poate duce la o scădere rapidă a conținutului în această substanță atît de valoroasă pentru organism.
– Zincul – poate ajuta la reducerea frecvenței răcelilor și a durerilor de gît, putînd chiar scurta durata simptomelor răcelii. Cele mai bune surse de zinc sînt carnea de pui, ficatul, peștele, gălbenușul de ou, semințele de dovleac, fasolea fiartă, lintea fiartă, migdalele, nucile, făina de ovăz, germenii de grîu.
– Fierul este necesar în producerea globulelor roșii (hematii), cuprul este necesar pentru producerea de celule sanguine în măduva osoasă. Lipsa oricăreia dintre aceste substanțe minerale limitează imunitatea. Fierul se găsește în produsele animale (ficat, carne de pui și pește), dar și în plante (fructe uscate, nuci, legume și cereale integrale). Cele mai bune surse alimentare de cupru includ ficatul, rinichiul, crustaceele, strugurii, nucile, legumele, cerealele integrale, mazărea, anghinarea și ridichile. Se recomandă ca, în special fructele, legumele și zarzavaturile, să fie consumate crude.
– Coenzima Q10. Spre deosebire de multe medicamente folosite astăzi împotriva afecțiunilor sistemului imunitar, Coenzima Q10 este lipsită de efecte secundare.
– Echinacea. Specialiștii fitoterapeuți recomandă utilizarea acestei plante de la primele semne de răceală sau gripă și continuarea tratamentului timp de 10-14 zile. Echinacea nu poate fi folosită profilactic, în speranța prevenirii răcelilor și gripei, dar nici mai mult de 8 săptămîni consecutiv. Se impun cîteva precizări: bolnavii cu infecție HIV, cei cu diabet sau cu tuberculoză sînt sfătuiți să nu folosească suplimente alimentare realizate din această plantă. De asemenea, nu folosiți echinacea dacă sînteți alergici la alte plante inrudite cu echinacea, cum ar fi: floarea-soarelui, margarete, galbenele, crizanteme.
– Busuiocul – datorită proprietăților sale antiinflamatoare, antifungice și febrifuge, poate fi folosit sub formă de infuzii în gripe, răceli, bronșite acute și cronice, cît și sub formă de inhalații. În casă, folosiți cît mai mult în această perioadă lămpile odorizante în care picurați ulei de conifere (pin, brad, molid), de eucalipt sau de levănțică. În perioadele de epidemie, dacă nu aveți afecțiuni ale stomacului, consumați mai mult decît de obicei usturoi, ceapă, hrean, suc de lămîie îndulcit cu miere. Datorită substanțelor pe care le conține, usturoiul are totuși o serie de contraindicații: nu se administrează în cataruri gastrice și intestinale, în simptomele congestive pulmonare (tuse seacă, sanguinolentă, stări febrile), deoarece poate accentua starea iritativă.
– Propolisul este o bioflavonoidă care exercită peste 70 de proprietăți farmacologice utile. Două dintre ele, care ne interesează în articolul de față, sînt activitatea antivirală și efectul de imunostimulare. Se recomandă deci, în scop preventiv, 1 picătură de tinctură de propolis 20-30% pentru fiecare kilogram de greutate corporală zilnic (de exemplu, o persoană de 80 kg are nevoie de 4 doze a cîte 20 de picături pe zi), iar în scop curativ doza se poate dubla sau chiar tripla. Administrarea cea mai bună este pe o linguriță de miere, urmată de consumarea a minimum 100 ml de ceai sau apă călduță. Durata tratamentului trebuie să fie pana la obținerea vindecării complete, doza reducîndu-se treptat pana la 1 picătură pe kilogram/ corp zilnic, numai după ce medicul a confirmat vindecarea.
Acest articol a fost preluat din revista Formula As.
