Încet dar sigur, idila autumnală, cu frunze roșii și aurii, se transformă într-un anotimp umed și mohorît. Noiembrie vine cu brume, cu ceață, cu „stropi de tină și guturai”.
Știți, doar: cel mai bun leac de luptă cu răceala și gripa e prevenirea. „Nu virusul este vinovat de producerea bolii, ci sistemul imunitar slăbit”
– Sfîrșit de toamnă, început de gripe și de răceli. Cum acționează virozele? De ce unii dintre noi sîntem abonați permanent la ele, în timp ce alții scapă nevătămați?
– Aceasta este marea problemă care ar trebui să ne intereseze pe toți! De ce unii se îmbolnăvesc, iar alții, infectați cu același virus ori microb, nu?! Răspunsul la această întrebare a fost dat în urma cu mai mult de o sută de ani, chiar de către celebrul Louis Pasteur, taăal microbiologiei moderne: „Le microbe c’est rien – le terrain c’est tous” (microbul nu înseamnă nimic, totul este organismul). Într-adevăr, aproape fără excepție, virusurile, microbii, ciupercile microscopice (fungii) ori paraziții se pot înmulți și pot ataca organismul numai dacă acesta este slăbit, neavînd resursele necesare pentru a lupta împotriva lor! Vom înțelege deci, la o analiză mai atentă, că nu virusul sau microbul este marele „vinovat”, ci slăbirea sistemului nostru imunitar, care „invită”, de fapt, aceste microorganisme să se înmulțească în voie… În orice maladie infecțioasă, virală sau bacteriană, se poartă un război între două puteri: organismul cu sistemul lui imunitar – pe de o parte, iar de cealaltă parte – agresorul, în cazul de față un virus, un microb, o ciupercă ori un parazit.
Sistemul imunitar – armata de apărare a organismului
– Sistemul imun este un complex de celule și țesuturi distribuite în tot organismul. Deși se consideră că elementele principale ale lui sînt splina, timusul și ganglionii limfatici, se poate afirma că la toate nivelurile, inclusiv în tegumente, în mucoasele arborelui respirator și ale tubului digestiv, în cavitatea peritoneală, ca și în sistemul nervos, se găsesc molecule și celule implicate în asigurarea apărării organismului. Fiecare celulă în parte, prin membrana sau prin producția proprie de interferon, se poate apăra de agresorii externi, cu condiția să aibă suficientă energie și tot ce îi trebuie în „depozitul de armament”… Pentru o înțelegere mai facilă a acestui proces, sistemul imunitar se poate compara cu poliția, respectiv cu armata unei țări. E necesară o strategie bine pusă la punct pentru ca forțele de ordine să neutralizeze rapid acțiunile agresorului. Iată cîteva din etapele ei:
1. Primul pas: vaccinarea
Una dintre metodele cele mai des utilizate pentru a afla structura și modul de acțiune ale unui virus este vaccinarea; aceasta reprezintă de fapt introducerea în organism a aceluiași virus care cauzează boala (sau a unui virus asemănător), dar, atenție, a unui virus atenuat (mutilat) prin mijloace speciale.
2. Alimente sănătoase și aer curat
Respirația corectă înseamnă, printre altele, o poziție dreaptă a spatelui, activitate constantă în aer liber (zilnic, indiferent de vreme), plimbări în parcuri sau drumeții pe munte. Alimentația ideală în cazul unei boli virale ori bacteriene presupune consumarea de lichide și alimente care permit ajungerea în timp record a substanțelor nutritive în „cazarmele militarilor”, adică la nivelul sistemului imunitar. Cele mai bune alimente și lichide sînt acelea care se digeră, respectiv se absorb rapid, de exemplu produsele apicole (miere, polen, lăptișor de matcă), iaurtul, gălbenușul de ou și sucurile proaspete de fructe și legume, băute încet, înghițitură cu înghițitură. Este interesant de menționat faptul că aceste alimente nu numai că hrănesc rapid sistemul imunitar, dar nu irosesc – printr-o digestie greoaie (așa cum se întîmplă în cazul unei alimentații copioase, bazată pe carne de porc, de vacă, dulciuri concentrate ori brînzeturi) – prețioasa energie a organismului, care trebuie redirijată către armata proprie – sistemul imunitar. Alt grup de nutrienți extrem de importanți pentru buna funcționare a sistemului imunitar sînt sărurile minerale și bioflavonoidele, pe care le găsim din abundență într-un alt miraculos produs al stupului de albine: propolisul.
Acest articol a fost preluat din revista Formula As.
