Cinci ani

Alaltăseară au avut loc niscai evenimente care trebuie onorate măcar prin câteva rânduri în această rubrică. Primul în ordinea importanței pentru mine, ca fan împătimit al Real-ului, este desigur înfrângerea Barcelonei pe propriul teren, cu 1-3. Un scor pe care am fost aproape de a-l ghici: am jucat la pariuri, la „scor exact”, 2-3. Am pierdut, evident, dar mă bucur măcar că am intuit înfrângerea Barcelonei după un șir de 14 victorii consecutive! Vorba Morometelui: pe ce m-am bazat? Simplu: pe faptul că fără Ronaldinho (suspendat) și fără Eto’o (care era, de altfel, apt de joc, după ce tot el, cu 24 de ore înainte, ratase penalty-ul de departajare prin care echipa sa a fost eliminată din Cupa Africii pe Națiuni, dar cred că șocul psihic îl va marca pe multă vreme), Barcelona este o echipă oarecare. În plus, foarte obosită după turul de forță de până acum, pentru a putea face față unei echipe, Atletico Madrid, aflate în plină ascensiune și care are în Fernando Torres cel mai grozav marcator apărut în ultimii 4-5 ani în Spania. Ca să încheiem discuția, și Real se află într-o creștere fulminantă, ceea ce face ca titlul în Spania să se joace încă, în ciuda avansului de 10 puncte al Barcelonei. Tot duminică seara am putut urmări și finalul demențial al unei competiții la care premiile puse în joc i-ar fi făcut pe fotbaliști să moară de râs: Cupa Maltei la snooker. Finala i-a adus la masă pe John Higgins, marele favorit, un fel de Barcelona a snooker-ului, care câștigase deja primele două turnee ale anului, și Ken Doherty, omul care, deși aflat în permanență între primii în topul mondial, nu mai câștigase nici un turneu de exact 5 ani! Început normal: 2-0 pentru John. Apoi, nebunie: 5-2 pentru Ken. Să se producă, oare, marea surpriză? Aiurea! Se face 8-5 pentru John, care mai are de băgat vreo două bile ca să încheie meciul (s-a jucat în sistemul 9 din 17). Ken deja își strângea catrafusele… Și Eto’o ratează penalty-ul! Pardon: John nu bagă bila verde. Se face 8-6, apoi 8-7 și 8-8! E ora 23:30. Meciul a început la 15!!! Se joacă de 8 ore jumate! Runda decisivă. Ken atacă. Imposibil. Și totuși îi intră. Tot. Din orice poziție, la orice buzunar. La 62-0, John e cel care-și adună catrafusele. Definitiv. Să aștepți 5 ani o victorie care-ți aduce doar 11.000 de lire sterline!?! Pentru banii ăștia, alde Pancu sau Zicu nici nu s-ar încălța. Chestia-i alta: de Pancu n-a auzit nimeni, dar pentru Doherty, alaltăieri, cred că a tremurat toată planeta.