Situat aproape de Nistru, între Cadobești și Vasilău, satul Cincău aparținea, în 14 aprilie 1546, Mariei și Agafiei, fiicele diacului de vistierie Ivanco, dar vând moștenirea, care, pe atunci, se numea Cernăcăul, stolnicului Ion Iațco.
Fiul lui Ion Iațco, Ionașco, vinde Cernăcăul lui Drăghici Borotco, iar acesta, lui Onciul Herțea, în 3 mai 1592. Ulterior, deși satul fusese vândut, o altă ramură a familiei Iațco, reprezentată de un alt Ion Iațco, ginerele popii Ștefan „Belea, și Cozma Ciocârlie revendică satul la Divanul Domnesc, dar Onciul Herțea păstrase înscrisurile de cumpărătură, așa că își salvează proprietatea.
În 1 februarie 1670, sunt menționați ca proprietari ai satului, care solicită o hotarnică Divanului Domnesc, Gligoraș Stroescul și Ion Neniul logofăt. Ion Neniul va lăsa partea sa de sat Cincău ginerelui, Ioniță gramaticul, care, în 6 iunie 1742, izbutește să salveze de lăcomia lui Gligoraș Stroescul dota soției sale, apelând la dreapta judecată a Divanului Domnesc.
Pe moșia Cincăului se înregistrează, totuși, și proprietăți mai mărunte, cum este șaisprezecimea lui Ion Vlad, nepotul Anei, fata lui Miron Onciul din Sinăhău, care, în 15 august 1742, vinde lui Ștefan Tabără acea bucățică de moșie. Dar și Ștefan Tabără va avea dispute funciare cu Gligoraș Stroescul, în 23 aprilie 1743, fără ca Divanul să se pronunțe. În 8 iulie 1745, se judecă, pentru o altă parte din Cincău, Dumitrașco Bainschi și Ioniță gramatic.
În 6 mai 1754, Gheorghe Cazavela vinde cumnatului său, Ștefan Tabără, pentru 20 lei, „a șasea parte din jumătate de sat” Cincău, iar în 2 septembrie, Ioniță Potlog îi vinde lui Ștefan Tabără, pentru 250 lei, jumătate de sat, care „este lângă cealaltă jumătate de sat Cincău, care este a lor”.
În 22 ianuarie 1756, se întâmplă un eveniment important prin informațiile colaterale: Ștefan Tabără face prețul casei cumnatei sale, Paraschiva Batura, pe care o izgonește cu călărașii, iar mărturia dregătorilor lui Mihai Racoviță Vodă descriu, practic, locuința moldoveanului din Ținutul Coțmanilor (deci nu a iobagului, ci a unui om liber): „Am văzut o căsuță mică de nuele și ceche și am socotit prețul casei un leu, că mai mult nu face”. O locuință care costa mai puțin decât o oaie, și care nu are nici o influență polonă sau muntenescă.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Cincău, moșie răzeșească, „53 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Ion, 1 dascăl, Ivan, 2 mazili, Dumitraș Tabără și Ioniță Volcinschi, 1 văduvă, Maica, 1 jidov, Copil, și 47 birnici, adică: Iordachi Colașcă vornic, Vasili Ciortorițschi, Vasile Haliț, Fodor Midac, Ivan Tricac, Hrihor Ivanicov, Timco Vaconschi, Fedor Hrinciuc, Grigori Prodan, Alecsa Babii, Ivan Zadoroschi, Ion Prisajnic, Vasili Crivohij, Simion Hilip, Năstasi sin lui Hilip, Onofrei Babii, Iacob Ciornei, Iacob Cobinciuc, Hrihor Pidoprihora, Hrihor Viconschi, Fedor Levko, Pricop Drabu, Panco Curpene, Dămian Pânzar, Macsim Drobija, Mihailo Rus, Fodor Zaporoșni, Alecsa Chiviriga, Ștefan Levko, Andrei Pripileșni, Vasili Curiciac, Dumitru Cuciricivi, Coste zet Chivirig, Ilco Colțun, Simion Cozub, Pavlo Huțul, Michita Morar, Petro Ștefanco, Ivanco Cheveriga, Petro Vezurchii, Hrihor Oleinic, Tănasi Băjenar, Fedor Căzacul, Ivan Cozinschi, Filip Cepreniuc, Ivan Stelvaha și Necolai Drabul.
În 1775, satul Cincău, din Ocolul Nistrului, avea 2 mazili, 2 popi și 48 familii de țărani. În Topografia lui Werenka sunt menționate, pentru anul 1774, 61 familii, iar pentru 1784, 139.
În 1843, biserica Sfintei Treimi din Cincău, cu 1.097 enoriași, era patronată de Jenakaki von Tabora, paroh fiind Mihail Vorobchievici. În 1876, hramul bisericii cu 1.413 enoriași era sărbătoarea Arătării Maicii Domnului, patron fiind Emanuel von Tabora, postul de paroh fiind vacant. În 1906, Olimpia von Tabora și Kazimir von Liskowacki, înălțaseră o nouă biserică, paroh fiind, în 1907, Dimitrie PERCEC, născut în 1858, preot din 1887, paroh din 1896, iar cantor, din 1871, Cornel DRACINSCHI, născut în 1849.
În Cincău funcționa, din 1787, o școală trivială moldovenească, cu 3 clase[2].
În 1890, comuna Cincău avea 1.678 locuitori. Paroh era Teofilact Bocance, învățător – Eugen Zukowski, cantor – Corneliu Dracinschi.
O listă de subscripție pentru zidirea bisericii orientale din Cacica, întocmită, în iunie 1891, de „Teofil Bocancea, paroch în Cincău”, menționează, printre familiile comunei, pe: George Filipiuc, Cornelie Dracinschi, Vasile Filipiuc, Vasile Ieravschi, Ion Andrușiac, Dimitrie Țuprun, George Sopiunec, Ion Țuprun, George Babeci, Mateiu Prodan, Ion Crevocheja senior, Vasile Babeci, Ștefan Tomiuc, Ștefan Crevocheja, Toader Popil, Mihail Babeci, Petru Sauciuc, Mihail Slusariu, Ion Crevocheja junior, Dimitrie Filipciuc, Constantin Șerbanovici, Ștefan Tarnovețchi, Anton Zarețchi, George Stelhava, Vasile Marian și George Țuprun[3].
[1] ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldovaîn epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 439
[2]SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 30, 1876 p. 89, 1907 p. 85
[3] GAZETA BUCOVIEI, Nr. 22/1891, p. 6