Iar câștigă Steaua Cupa UEFA. Iar se găsesc câte unii să-i sufle în pene lui Becali ca să-l urce pe capotă. Toate astea s-au mai fumat și se vor întoarce tot împotriva echipei. Față de umilirea jucătorilor, este extrema cealaltă. Lăcătuș a păstrat măsura, spunând că dintr-o asemenea grupă era absolut normal ca Steaua să se califice. Poalele în cap sunt pentru că lumea s-a obișnuit ca Steaua lui Becali să nu mai aibă treabă cu firescul. Totuși, acum este momentul lui Ilie Stan. Are dreptate să-i convină prelungirea sezonului, Steaua a început să se simtă ca acasă și să joace bine pe Arena Națională, iar meciul cu sibienii este mai mult decât abordabil, în timp ce Dinamo se deplasează la Trombetta. Dacă iese bine, vă dați seama că duminică Steaua va câștiga și campionatul…
În schimb, Vasluiul, dacă tot a avut calificarea în propriile mâini, a scăpat-o printre degete. Greșeala lui Gerlem de la primul gol ar trebui să-i convină lui Hizo, are pe cine să dea vina. Că altfel se termina 0-0, în dulceagul său stil clasic. E drept, au căzut jucătorii ca spicele patronului, dar există și cineva concret pe care chiar se poate arunca vina cea mare: Wesley. Singura revanșă pe care și-o poate lua brazilianul este în meciul următor, cu Rapid. Exact vecinul de la etajul superior. Va fi greu, căci rapidiștii își pot compromite rezultatele din tur în cazul unei noi înfrângeri. Oricum, se știe, când se întâlnesc Hizo și Lucescu jr. scade cota la X.
În timp util pentru a-l cuprinde în aceste rânduri a fost și meciul Barcelonei cu Al Sadd, semifinală la așa-numitul campionat mondial al cluburilor. Evident, a fost țesătură de pase, dar la două viteze mai jos. Senzația a fost că dacă Barcelonei îi trebuia 10-0, atâtea dădea. Arabii nu știau nici să se apere, de atacat nici nu mai vorbim! Au ieșit patru goluri, scor exagerat, din moment ce trei dintre ele au fost de portar. În rest, plictiseală maximă, noroc cu cei doi comentatori care au avut grijă să ne distreze. S-a distins Manolo, ca un actor care spune povești copiilor își modula vocea când enunța chestiuni de o importanță colosală. În fapt, banalități sau direct aberații.
