Cin s-aseamănă…

Spuneți-mi, vă rog, dacă ați avut vreodată curiozitatea să studiați în detaliu parcursul de antrenor al lui Șumudică. Dacă nu încă, aveți posibilitatea să-l găsiți online. Veți constata astfel că singurul loc unde a stat doi ani la rând este Astra Giurgiu (2015 – 2017), cu care a și câștigat titlul, evident că dintr-un șir de întâmplări favorabile, care astfel i-au dat apăla moară mahalagiului care nu prididește a lătra zi și noapte despre nu știu ce științăa jocului pe care cică ar deține-o. În rest, dacă folosim aritmetica elementară, constatăm că în cei 18 ani de când e antrenor, lătrăul Șumudicăa schimbat de 24 de ori locul de muncă (echipele sunt ceva mai puține, că pe la unele a trecut de câte două ori, absolut inexplicabil, zic eu, din moment ce te-ai lămurit din prima de ce e în stare panarama), iar dacă Mititelu chiar pune botu’ și îl angajează, se fac 25! Nu știu dacă vă dați seama exact de ceea ce zace de fapt în individul ăsta, care pe lângă propria-i incompetență, susținută însă de un tupeu infinit, mai târâie după el încă alți câțiva derbedei, care cică ar constitui „staff”-ul golanului! Abia alaltăieri am înțeles despre ce vorbea Mititelu când zicea că aduce antrenor pe unu’ care vine cu tot staff-ul! Mai mult, ca să fie masa cu adevărat bogată (în toată sărăcia aia de la echipa lui Mititelu), s-a mai lipit încă un alt golan căruia îi curg mucii pe la toate mesele de unde pot cădea niscai firimituri bune de lins: numitul Florin Prunea, fiindcă zău că ar fi fost păcat cala așa sculăde antrenor să nu aduci și un președinte de club din aceeași subspecie umană. Dacă lucrurile vor decurge în sensul pe care-l bănuiesc, atunci notați că avem deja numele primei retrogradate: Craiova lui Mititelu, iar ca bonus, falimentarea patronului.