Este în legea firii ca fetele să fie mai capricioase, de aceea lista favoritelor rămase în cursă la Open-ul australian este tare amputată. În schimb, la băieți, favoriții se țin tare. Era cât pe ce ca din primii opt favoriți, vreo șase să joace sferturile! Del Potro a capotat, așa cum îi stă bine, în fața unuia de gabaritul său, croatul Cilic. Astfel, careul de 4 ași suferă o ciuntire, fiindcă argentinianul era favorit nr. 4, devansându-l pe Murray, doar nr. 5 pe tablou. Din acest motiv, a fost posibil ca sferturile să ne rezerve deja un regal, Nadal-Murray. Dar nici pe cealaltă parte de tablou nu este deloc boierie, Federer avându-l ca adversar pe cel mai periculos challenger, localnicul Hewitt, apoi perspectiva unui meci cu Davidenko și a unei semifinale cu Djokovic! Mai greu nici că se putea. Practic, pe tabloul masculin, doar favoritul nr. 8 a fost eliminat de timpuriu, suedezul Soderling, în turul inaugural, și asta după ce conducea cu două seturi la zero!
Sunt, deci, perspective pentru meciuri antologice, dar eu deja am fost cucerit de confruntarea Roddick – Gonzales, din optimi. Mai precis de chilian, perdant în final, dupa 5 seturi. Și până acum mi se părea un jucător interesant, dar de data asta am căpătat certitudinea că depășește doar prin talent și inteligență limitele pe care i le impun parametrii fizici. Cu toții admirăm eleganța reverului lui Federer, cu o singură mână, dar al lui Fernando Gonzales ce cusur are?! Doar la tenis de masă am mai văzut asemenea modulări ale încheieturii! Nu este nici vreun deșirat precum Cilic, nici vreun pachet de mușchi precum Nadal. Nu va da niciodată peste cap acul (vorba vine!) aparatului care măsoară viteza serviciului. Și totuși are acea torsiune incredibilă a trunchiului, din care scoate mingea mult în lateral la seviciu. Ușurința firească a deplasării, la talia sa, este dublată de o intuiție ieșită din comun. Nici nu apucă adversarul să-și schițeze lovitura, că el a și plecat pe direcție. Păcat că a părăsit competiția după o fază paradoxală la ultimul schimb al setului 4. Roddick a trimis o minge la limită, arbitrul a strigat aut și Gonzales nu și-a mai dat silința de a o returna, deși acest lucru părea a-i fi la îndemână. Americanul a solicitat challenge, mingea s-a dovedit bună, iar arbitrul de scaun, în loc să decidă repetarea ei, a dat punct pentru Roddick! Din păcate pentru el, chilianul n-a putut digera situația și s-a zbătut în van în setul decisiv.
În rest, în această perioadă, despre fotbal numai bine. Păi nu mai bine?!
