O dovadă a stagnării de la noi e și prezența în atenția publică a acelorași supranumiți „lideri” sau „formatori” de opinie. Studenții îi studiază, la recomandarea profesorilor. Posturile de televiziune îi rulează și-i plătesc regește. Ziarele le găzduiesc opiniile.
Cristoiu e unul dintre ei. Mai curând scapi de o hepatită C decât de el. E în ochii unora un fotomodel, căruia nu i se fleșcăie în veci formele. În ochii mei, ele sunt fleșcăite de mult.
Cu aerele lui de musculos al creierului, face mereu paradă de calitățile sale de scriitor și cititor. „A citi e deja un viciu pentru mine”, spunea într-un interviu. „Eu sunt scriitor. Am fost gazetar pentru că atunci când am început să scriu nu mi se dădea voie la literatură”.
Serios? Și-atunci de ce nu te duci acum la literatură, maestre? Cine nu-ți mai dă voie?
Fericiți sunt cei care nu se privesc în oglinda potrivită! Cristoiu e poate un personaj de comicsuri. E scurtuț la înălțime, dar se vede înalt și șarmant ca Brad Pitt. Nu m-ar mira să-i ceară mâine mâna Angelinei Jolie, că tot a rămas aia singurică.
Mai e și mitocan. El ar fi trebuit expulzat din gazetărie după scandalul cu scriitoarea Gabriela Adameșteanu, de la revista „22”. Nu-mi face nicio plăcere să reamintesc cazul. În 1999, într-o scriere din „Ziua”, micuțul condeier scria că Adameșteanu „nu-i mai interesează, ca femeie, nici pe marinarii stătuți câteva luni departe de țărm.”
Judecătoria Sectorului 1 l-a condamnat la plata a 400 milioane de lei vechi, ca daune morale. „Jurnalul Național” a inițiat o pomană publică, la care au fost invitați să cotizeze iubitorii lui Cristoiu. El a fost de acord, că nu știe ce e aia demnitate. A cotizat cu bănuțul până și Ion Iliescu. Și alți mari pesediști.
Ce jenant! Cristoiu trebuia lăsat să plătească singur, că doar are de unde! Și-apoi, să fie un exemplu și pentru alți rânzoși, care scriu nu cu condeiul, ci cu ciomagul înmuiat în cerneală.