Chirurgul Ciomu, trădător de țară

Dacă serviciile secrete și justiția și-ar fi făcut mai bine treaba, chirurgul Ciomu ar fi fost condamnat pentru crima de înaltă trădare a intereselor naționale. Pentru că el n-a comis o simplă gafă, scuzabilă poate. Și nici nu se poate spune că, supărat pe viață și având la îndemână una din sursele acestei vieți nefericite și trecătoare pe deasupra, i s-a întunecat vederea și a tăiat în carne vie, ca să se vindece de angoasă.
Nu! Purtătorul de bisturiu a lovit metaforic, cu subînțeles, a lovit pentru înțelesul cunoscătorilor, cum scrie pe eticheta vinurilor de marcă. Prin actul său ucigaș, chirurgul a vrut să submineze imaginea României în lume, nimicind unul din brandurile milenare ale neamului nostru.
El a tăiat, chiar de la rădăcină, unul din simbolurile cu care ne făleam noi ca popor, încă de la geto-daci încoace. El, nesocotitul, a suprimat una din puținele instituții care funcționau ireproșabil la noi. Iar pentru această crimă de înaltă trădare, merita pedepsit exemplar, fără anestezie.
Doar organele abilitate n-au înțeles decât că un biet pacient s-a urcat pe masa de operație „cu” și a coborât „fără”.
Ce banal!