Chiraleisa sau umblatul preotului cu Botezul

În tradiția populară, după mersul cu Ajunul de Crăciun, cu uratul de Anul Nou, copiii mergeau cu Chiraleisa de Bobotează, iar în unele locuri se mai mergea cu uratul de Sfântul Ioan, atunci când erau vizați doar cei care purtau numele sfântului. La Sfântul Ion se încheiau sărbătorile de iarnă, iar oamenii își intrau în ritmul normal al lucrurilor și vremurilor.
Boboteaza, ca și Crăciunul, este precedată de un ajun deosebit care, în trecut, concentra o multitudine de practici și credințe ce decurg, în special, din datina numită „umblatul preotului cu botezul“ sau „Chiraleisa“. Pe vremuri, în alaiul preotului intrau și maturii, însă, cu timpul, alaiul a devenit apanajul copiilor. Urmând oarecum modelul colindelor, Chiraleisa este socotit un obicei de purificare a spațiului și de invocare a rodului bogat. De regulă, băieții înconjurau de trei ori toate construcțiile din gospodărie, sunând din clopoței sau fiare vechi, strigând «Chiraleisa,/ Spic de grâu,/ Până-n brâu/ Roade bune/ Mană-n grâne!» sau numai «Chiraleisa»“. Răsplata copiilor pentru acest colind erau merele, nucile, colăceii, pe care ei le strângeau în trăistuțele de lână, petrecute peste umăr.
Acest cuvânt provine din neo-greacă și înseamnă „Doamne, miluiește!“. Exista credința că, strigând Chiraleisa, oamenii capătă putere, toate relele fug și anul va fi curat până la Sfântul Andrei.
Zi de post negru
Biserica a stabilit ca sfințirea caselor credincioșilor să se facă prin două rânduieli de slujbă distincte care nu se exclud, ci se completează reciproc. Prima rânduială este stropirea caselor cu agheazmă mare în Ajunul Bobotezei. La fel de importantă este cea de a doua rânduială, și anume slujba sfeștaniei sau a aghezmei mici, care se săvârșește la mutarea în casă nouă și care se repetă în fiecare an sau chiar mai des, atunci când lucrarea răului se face simțită în vreun fel în casă. Prin sfințirea casei, așezăm casa sub oblăduirea lui Dumnezeu. În Ajunul Bobotezei se ține post negru. Nu se mănâncă și nu se bea nimic până la lăsarea serii. Canoanele Bisericii învață că în ajunul Bobotezei se ajunează (se ține post negru) în orice zi ar cădea (Canonul 1 al Sf. Teofil al Alexandriei), iar a doua zi se ia agheazma pe nemâncate. Postul din ajunul Bobotezei a fost rânduit încă din vremea de început a creștinismului, când catehumenii se pregăteau prin post și rugăciune pentru primirea Sfântului Botez a doua zi.
(Ziarul Lumina)