Chiorul împărat

Ostenit, fotbalul românesc se pregătește de vacanță. Ceea ce era de spus s-a cam spus: CFR Cluj va fi campioană, Chiajna, Hermanstadt & comp. se pregătesc de Liga a II-a, iar în soccerul „mare”, englezii demonstrează că nu degeaba ei sunt cei care au inventat jocul ce a sedus mapamondul.
Un sentiment de care, într-ale sportului, n-am prea avut parte până acum: mila. M-a înduioșat tristețea lui Messi (regretabilă atitudinea crudă a contestatarilor care, până acum o zi și-o noapte, îl ridicau în slăvi!), iar în tenis, m-a încercat realmente mila pentru nefericita Kuzmova, prea mică pentru un război așa de mare, și crunt umilită de o Simona dezlănțuită.
Începe frăsuiala transferurilor și migrația în cerc a antrenorilor: azi ești bun, mâine nu faci doi bani, poimâine iar întruchipezi soluția salvatoare! Ieșenii bat toate recordurile: după ce l-au mătrășit penibil și total inexplicabil pe Neagoe, cel care a adus pe „Poli” în play-off și-n cupele europene, acum încearcă să-l momească din nou în Copou, unde nu Stoican poartă vina decăderii echipei ieșene, ci managementul clubului, total amatoristic și păgubos. Nu știu cum, de ce și mai ales de unde l-au descoperit pe „omul de afaceri” băimărean Sabo (care a răsturnat un car de bani în conturile „Politehnicii” împrumutând echipa cu… 400 de euro și cerându-i repede înapoi). Primarul are dreptate: Sabo crede că „aici, în această zonă a Moldovei, sau de la Milcov la deal, oamenii sunt mai proști ori mai puțin înțelegători cu fenomenul” – dar și opinia atribuită ardeleanului s-ar putea să aibă un dram de îndreptățire, câtă vreme chiar instalarea lui la cârma „Politehnicii” n-a demonstrat tocmai inteligență managerială, iar „înțelegerea fenomenului” este brutal contrazisă de vânzarea pe nimic, în toiul campionatului, a singurilor oameni de gol, Cristea și Flores (în paranteză fie spus: am toată prețuirea pentru Andrei Cristea, dar dau în scris că pasul către Craiova a fost greșit făcut și că, în Bănie, n-o să aibă zile tocmai fericite pe gazonul noului stadion).
Pe de altă parte, pauza văratecă din fotbalul românesc mă scutește de obligația chinuitoare a îndurării unor comentarii tv iritante și redundante. La Look tv domnește o limbariță sufocantă, nu mai ai clipă de răgaz pentru gândurile proprii: curge-potop un surplus parazitar de informații inutile, combinat cu descrierea amănunțită a celor ce toată lumea vede pe ecran, de parcă transmisia s-ar adresa unui popor de orbi, crainicul fiind chiorul-împărat! Ce relevanță poate avea precizarea datei exacte când, odată și odată, s-a marcat primul gol cu capul la Urziceni ori anunțul că „mingea a ieșit în aut”, atâta vreme cât prima informație pur și simplu nu interesează, iar a doua-i deplin inutilă? Nu-i ăsta rolul și rostul comentariului tv, el se cuvine să fie un suport al imaginii prin detalieri gazetărești, în primul rând de ordin tehnico-tactic, precum și un ajutor oferit telespectatorului pentru a vedea ceea ce camera de luat vederi nu oferă.
Nu poate fi contestată priceperea celor de la microfonul Look tv într-ale fotbalului, sunt realmente meseriași, dar pur și simplu sufocă prin îndârjirea de a spune tot… ceea ce oricum și deslușit se vede. Prestația lui C.P., un crainic-reporter, cred (după voce) tânăr, este nu numai enervantă, ci, adesea, pur și dăunătoare limbii române. Și aici avem de a face cu un personaj inteligent, bun cunoscător al „fenomenului”, numai că, de n-ar încerca să-și etaleze agresiv cultura (pe care, vădit, n-o are), s-ar bucura de altă prețuire. El încă n-a aflat că „fortuit” înseamnă „întâmplător” și nu „forțat”, că „își aduce aportul” e-o tautologie de râsul curcilor („aporter” înseamnă taman… „a aduce”), că „perceptele tehnice” nu există (ci, eventual, „precepte”), că degeaba cere să „i se îngăduie metafora”, când taman metafora lipsește din relatare etc., etc., etc. În cazul lui, cel mai bine s-ar potrivi zicerea cu „si tacuises…” Ca să nu mai vorbesc despre sindromul „către”, ce-i parazitează până dincolo de ridicol frază după frază, probabil, din credința că astfel se exprimă mai… îngrijit: „X este marcat foarte bine de către Y”, „mingea este șutată de către Z”, „balonul se lovește de către bară” ș.a.m.d. „De” nu mai viețuiește singur, fără cârja lui „către”, deși-i în deplină putere și legitimitate – exemplu de parazitare lingvistică incultă, asemănătoare cumva cu imbecilul „ca și”, de asemenea promovat ilicit în vorbirea românilor prin transmisiile sportive. C.P. pare atât de profund afectat de parazitul „către”, încât nu-l văd capabil să se lecuiască vreodată. Numai că efectele dezagreabile ale maladiei nu-l afectează pe Domnia sa, ci pe toți cei care mai știu oleacă de gramatică românească…