China cibernetică

Paradoxal, dar de câte ori am fost în China, m-am întors cu convingerea că și mai puține știu despre această mare necunoscută, populată cu un miliard trei sute de milioane locuitori. Și n-a fost vorba despre simple vizite turistice; am străbătut continentul-China de la nord la sud și de la este la vest, am participat la întâlniri cu personaje politice de rang înalt, am vizitat inclusiv unități militare și institute de cercetări aflate sub consemn, în care se proiectau tehnologii de vârf, menite, se spunea „dezvoltării pașnice”, dar care, desigur, aveau și certă destinație militară.
La vremea aceea, țara noastră oferea asiaticilor prețios sprijin diplomatic, bucurându-se, astfel, de statut privilegiat și, ca reprezentant al Asociației de Prietenie China-România, am avut a vedea multe (fără îndoială, ascunzându-mi-se și mai multe). O altă vizită, de astă dată pe linie scriitoricească, a prilejuit întâlniri cu literați din marile orașe, care a permis constatări mai nuanțate privind realitatea stării de spirit și avatarurile vieții private.
Cum s-ar zice „am făcut China” (potrivit exprimării boante a turiștilor „am făcut mănăstirile”, „am făcut Coasta de Azur”) fără a putea afirma vreodată că aș cunoaște-o decât… oarecum. De altfel, nici chinezul de rând n-ar putea declara așa ceva despre propria-i țară: de la imensitatea rezervorului lingvistic și până la surprizele geografiei, de la misterioasa defilare a mentalităților și până la monumentalitatea unică a mărturiilor istorice, China e-un univers-surpriză, ce rămâne, pentru orice călător european, cvasi-închis. L-a decriptat în bună măsură redactorul șef al unei importante gazete franceze, Stéphane Marchand, în cartea „Când China învinge”, nu de mult apărută la Editura „Pro”. Titlul spune totul și vine în completarea unei afirmații vizionare a lui De Gaulle: „Într-o zi, China va fi o mare realitate politică, economică, chiar militară”. Ziua aceasta se apropie. I-a întârziat venirea stupida și cretina „revoluție culturală” (între alte absurdități, desființase… gradele în armată!), dar revenirea de pe urma traumei a fost urmată de recuperări rapide, în spiritul pragmatismului oriental.
Spre deosebire de vindicativii europeni, care-s dispuși oricând să azvârle apa din copaie cu tot cu prunc, chinezii nu se sfiesc să-l deteste pe Mao, păstrându-l în mausoleul din Piața Tien an Men și urmându-i preceptele considerate încă valide. Cum ar fi „tu lupți în felul tău, eu lupt în felul meu.” Ori: „ascunde-ți strălucirea, întreține-ți obscuritatea.” Prognozele lucide vorbesc despre postarea Chinei, în 2030, pe locul I în economia mondială, dar întrevăd și urcarea rapidă în ierarhiile forței militare, până la totala detronare a „invincibilei” Americi. Președintele Jiang Zemin a declarat limpede că „un război cu Taiwanul este inevitabil”. Și cum președinții americani ai ultimelor decenii și-au afirmat susținerea totală pentru apărarea insulei, războiul cu Taiwanul echivalează cu începutul celui de al II-lea război mondial. Eventualitate în egală măsură și improbabilă, și posibilă. Într-un astfel de război, nu va conta nici numărul soldaților (China are 2,3 milioane, USA, 1,4), nici cel al tancurilor și submarinelor nucleare, ci, în conformitate cu principiile străvechi ale strategiei orientale („lovește inamicul unde este mai slab”) capătă pondere conceptul „războiului asimetric”, unde chinezii au descoperit călcâiul lui Achile: cibernetica.
Ar fi o formă de război care… evită războiul. Cele 5 milioane de computere ale Pentagonului pot fi anihilate, ceea ce ar paraliza complet mașina de război americană. (Eficiența armei au probat-o rușii: când estonienii au demolat statuia ostașului sovietic eliberator, hackerii în uniformă de la Moscova au paralizat în întregime sistemul informațional al balticilor, lăsându-i câteva săptămâni să bâjbâie în întuneric, fără nici o certitudine a deciziilor.) Chinezii lucrează, deocamdată, mai fin și nu-și propun astfel de lovituri directe asupra tranșeelor informatice potențial inamice. În septembrie 2005, Departamentul PC al gigantului american IMB a fost cumpărat de firma Lenovo. Pentru a se constata (prea târziu!) că 67% din capitalul Lenovo în deține firma Legend Holding. Care, la rându-i, este deținută în proporție de 65% de… Academia de științe a Chinei, păstorul oficial al cercetării informatice de la Beijing. Așa că, până una-alta, creierul informațional al armatei USA este proprietate… chineză. Voi reveni.