Sătucul ucrainean de pe Derelui, din ținutul Storojinețului, cu 559 locuitori, în 1890, făcea parte, în 1775, din Mihuceni și Trestiana, din Ocolul Berhometelor, două cătune cu doar 9 familii țărănești.
În 1843, comuna bisericească Mihuceni, Trestiana și Chicera, cu biserica Nașterea Maicii Domnului înălțată în Mihuceni, în 1782, de Ștefan de Strișca patronată de Isabella von Fero, avea 1.152 enoriași, păstoriți de preotul administrator Athanasie Lewicki. În 1876, patron al bisericii era Rudolf cav. de Ferro, iar paroh, într-o comună bisericească cu 1.839 siflete, Petre Nichitovici. În Chicera, a fost înălțată biserica Sfântului Dumitru, între 1876-1882, de Dimitrie Nichitovici, dar patron al bisericii era, în 1907, Alexandru cav. de Skibniewski, preot administrator fiind, ca și în Mihuceni, Constantin Grigorovici, născut în 1879, preot din 1905, iar cantor, din 1898, Parftenie Iacubovici, născut în 1865.
În Chicera funcționa, din 1895, o școală cu două clase[1]. Primarul satului era, în 1890, George Mundreac.
CHILIȘENI. Moșie a boierilor Știrbăț, împreună cu „Știrbețul Moldovei”[2], Chilișenii, sat vechi, au parte de o atestare târzie, în 7 martie 1760, când se stabilește hotarul între satele Reuseni și Chilișeni, apoi în 26 noiembrie 1767, atunci când stăpânii moșiei Chilișeni, mazilii Nicolae și Constantin Știrbăț, participă la hotarnica moșiilor Mitropoliei Moldovei.
În hotarnica din 7 martie 1760, „se arată hotarul satului Chilișeni despre Reuseni și el începe de pe vârful Uideștilor, unde se desparte Racova veche de cea nouă, de aici merge cu matca Racovei vechi, mai sus de poiana lui Mălai, până la hotarul Reusenilor”.
În 1775, satul Chilișeni, din Ocolul Mijlocului, avea 1 popă și 16 țărani.
Între anii 1756-1778, s-au așezat la Chilișeni, proprietate a Ruxandrei Știrbăț, în 1778, emigranții ardeleni Maftei Huller (Nimigea), Ștefan Țapu (Țigău), Ioan Blăjan (Șirioara), Vasile Trimuș (Căila), Ioan Timoftei (Căila), George Blaga (Căila), Ștefan Narț (Căila), George Tiprovan (Ormeniș), Alexa, Girdiec Și Iftimie Grigoraș (Căila), Vasile Și George Avram (Nimigea), Luca Negurean (Budac), Nichifor Iacoban (Bârlea), Filip Spater(Gurghiu), Ursu Și Nechifor Moldovan (Bârlea), Tudor Florea (Buduș) și Luca Zigovanu (Buduș).
Recensământul lui Rumeanțev[3], din 1772-1773, înregistrează la Hilișenii, în Ocolul Mijlocului, fără alte precizări, „4 – toată suma caselor”, însemnând 1 diacon, 2 femei sărace și 1 turc botezat.
În 12 octombrie 1777, la serbările de la Cernăuți ale depunerii jurământului de credință față de Austria, Roxandra Știrbățoaia, proprietara Chilișenilor, a fost reprezentată de vechil, fiind printre puținii stăpânitori de moșii din Bujcovina care au evitat să participe la eveniment.
În 13 decembrie 1782, după cum declara în fața Comisiei cezaro-crăiești de delimitare a proprietăților în Bucovina, Roxanda Știrbețoaia stăpânea satul Chilișeni, pe care îl moștenise dev la Nicolae Știrbeț, care, la rândul său, l-a primit zestre de la socrul său, Botez sau Mălai. Cea mai mare parte a satului Chilișeni rămăsese, totuși, în Moldova. Roxana va muri în 27 martie 1809, moșia fiind moștenită de singurul ei copil, Constantin Știrbeț.
În 2 octombrie 1783, mazilul Constantin Știrbăț participă și la stabilirea hotarelor Uideștilor de către Comisia cezaro-crăiască de delimitare a hotarelor în Bucovina.
Neamul mazililor Știrbăț devine, foarte curând, neamul Gerlaczek din Chilișeni, datorită unor căsătorii mixte. Drept urmare, în 8 martie 1842, un oarecare Johann Gerlaczek din Chilișeni este invitat, de Anicki, mandatar și judecător de poliție, ca moștenitor al Bosancilor, alături de tutora Therese Gerlaczek, după moartea lui Iacob Gerlaczek.
În 1843, patron al bisericii cu hramul Arătarea Maicii Domnului din Chilișeni, înălțată între anii 1812-1813 de Constantin de ȘTIRBEȚ, cu 237 enoriași, era Ifrim von Manitzeleu, postul de paroh fiind vacant. În 1876, când biserica din Chilișeni era filială a celei din Udești, într-o comună bisericească cu 1.890 enoriași, paroh era Vasile Popovici. În 1907, în comuna bisericească anterioară, extinsă cu Poiana Silionului și cu Știrbăț, existau 2.629 enoriași, dar numai 295 în Chilișeni. Paroh era tot Vasile Popovici, născut în 1819, preot din 1848, paroh din 1855, iar cantor era, din 1901, Leon Popovici, născut în 1851.
La Chilișeni funcționa, din 1887, o școală cu 3 clase[4].
Adunând „cântece populare românești din Bucovina”, care aveau să vadă lumina tiparului sub semnătura nemeritată a lui Mattias Friedwagner[5], în 1940, Alexandru Voevidca a cules folclor și de la Eleonora Moldovan (21 ani în 1909) și Gheorghe Bârsan (21 ani în 1909) din Chilișeni.
[1] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 32, 1876 p. 69, 1907 p. 147
[2] IORGA, NICOLAE, Neamul românesc în Bucovina, Rădăuți, 1996, pag. 33
[3] ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldovaîn epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 342
[4] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 49, 1876 p. 39, 1907 p. 162
[5] MATTHIAS FRIEDWAGNER, Rumanische Volkslieder aus der Bukowina, Konrad Triltsch Verlag Wurzburg, 1940