Chibițul de pe margine

România e o țară veselă. E plină de oameni triști, dar e veselă. Un fost șef de vază al PNL, dispărut în ceață ca la comandă, a decis să se dea în lături că să-i facă loc lui Klaus Iohannis, luat în calcule de occident ca posibil președinte care să le facă lor mendrele în România încă de prin 2008. Revenind la acel lider PNL, Crin Antonescu, căci despre el este vorba, părea că a băgat capul în nisip, precum struțul, nevoind să ne lămurească despre dispariția sa din prim-planul lumii politice românești, ca să-i facă, nu-i așa, drum deschis lui Klaus Iohannis.
De pe margine, Crin Antonescu scrutează cu un ochi critic întreg spectru politic. Nu-i place ce vede. Este nemulțumit în special de evoluția partidului pe care l-a condus. Îi vede cu alți ochi pe foștii săi parteneri. Fostul lider al PNL și USL constată că scena politică arată mai rău că niciodată. I se pare că noul PNL trăiește sau vrea să trăiască în umbra președintelui Iohannis.
Întocmai ca PDL, care a trăit și s-a hrănit la umbra lui Traian Băsescu, va sfârși rău. Constată că nu există o dezbatere publică pe teme serioase. Toată lumea stă și se întreabă dacă pleacă sau nu Ponta. După trecerea unui timp suficient de lung pentru o decantare, Crin Antonescu mărturisește că a demisionat pentru că a ajuns la concluzia că toate partidele sunt un eșec pentru viața politică din România.
Crin Antonescu face parte din specia de politicieni tot mai rari care cuceresc prin discurs. Mai degrabă neserios, stăpânindu-și cu greu spiritul ironic, cel care părea că va deveni președintele acestei țări își încheie cariera politică într-un soi de înțelepciune a chibițului bine temperat, care dă impresia de profunzime. Fără să o aibă. Un om care a condus destinele acestei țări o vreme, oricât de scurtă ar fi fost ea, nu poate spune că întreaga viață politică din România este un eșec. Pentru ca în clipă următoare să dea sfaturi. Până și Alinuța Gorghiu îi răspunde ca unui țăran sfătos de care vrea să scape fără să-l jignească, dar cu care nu este de acord. Da, zice Mița Baston, vom ține seama de sfaturile domnului Crin Antonescu. Și merge mai departe, văzându-și de treburile ei.
Fostul lider liberal iese foarte rar în public. Probabil, dacă ar ieși mai des Klaus Iohannis, și Antonescu ar fi mai activ. De fapt, el nu are în vedere atât eșecul partidelor, cât al personalităților proeminente. El sugerează că pe scena politică de azi nu are un adversar pe măsură. Și s-ar putea să aibă dreptate. De la retragerea lui nu s-a auzit nici un discurs captivant în Parlamentul României. Retorica nu este punctul forte al nici unui politician român. Și să-i enumerăm: Klaus Iohannis? Scoți cuvintele din el cu cleștele. Victor Ponta? Vorbește, dar nu are discurs. Sfântul Vasile Blaga? Să mergem mai departe. Alina Mița Baston? Nici pe-atâta. Se ridică la orizont figura unui nou lider, Liviu Dragnea. Cu idei, dar fără discurs. Și atât. Aaaa, l-am uitat pe Gabriel Oprea, generalul izmenar. Abordează teme pompoase, interes național, securitate, seriozitate, dar pe cine mai impresionează? Trebuie să recunoaștem că încă nu a apărut unul mai captivant decât Crin Antonescu. Este interesant chiar și de pe margine.
Asta înseamnă că scena politică este în așteptare. Poporul vrea discurs. Și nimeni nu-i oferă această plăcere. Dar până la urmă cineva de pe margine se va urca la tribună. Și toți îl vor ascultă cu gură căscată, chiar dacă nu va spune nimic, dar va vorbi frumos. Să fie acesta chiar Crin Antonescu?