Am mințit: în ziarul de alaltăieri ziceam că n-are rost să urmărești chiar toate panaramele de meciuri precum Nigeria-Tahiti și că sunt hotărât să nu-l văd. Aiurea! La ora 23.00 eram cu ochi-n ecran, deși știam deja scorul la pauză (că TVR, în imensa-i idioțenie, nu s-a învrednicit să transmită altfel decât decalat cu o oră, astfel încât, când la noi începea meciul, la ei era deja repriza a doua), sau poate tocmai fiindcă știam, deoarece m-a tentat ideea de a vedea trei goluri într-o singură repriză. Cu acest prilej, dincolo de festivalul de goluri (că și în repriza a doua au fost patru bucăți), am văzut un fotbal la limita neverosimilului, pe la un moment dat comicii care comentau meciul estimând chiar că Tahiti și-ar putea bate propriul record de goluri încasate, în număr de zece. N-a fost să fie: s-a terminat doar 6-1, golul tahitian fiind absolut spectaculos și totodată primul înscris de Tahiti vreunei echipe din alt spațiu geografic decât cel în care acționează dintotdeauna. Asta încă n-ar fi mare lucru. Chestia cu adevărat haioasă e că ăl’ care l-a marcat a provocat așa un entuziasm, încât meciul s-a putut relua abia după vreo 3 minute! … numai că ăsta încă nu-și revenise pe deplin, drept pentru care a mai marcat o dată: în propria-i poartă!! De aia zic că meciul a fost excepțional, chiar dacă n-a fost tocmai fotbal. Cât privește scorul, da, putea fi și 10, și 14, și 17 la 1, numai că nigerienii au ratat cam cât se ratează în Anglia într-un întreg sezon.
Dacă vorbeam de scoruri, atunci nu pot să nu mă opresc un pic și la snooker. Nu, nu la ăsta din China, început luni, ci la ultimele meciuri ale campionatului național (da, da, avem și așa ceva!) transmise în trecutul weekend. Cei care au mai văzut snooker vor înțelege ce spun: a fost un singur break de 48. Restul, de 8, de 12, de 14! Băieții ăia, semifinaliști (și doi din ei, evident, finaliști), păreau să fi văzut pentru prima dată în viață un tac, o masă cu găuri la colțuri, bile. Când zic bile, zic de alea de snooker, că d-alealalte nici atât…
