Cu ocazia ieșirii la pensie, taică-meu a primit o ilustrată de la un prieten din Franța, monsieur Eric Ginoux. Nu mi-e foarte clar unde și cum se împrieteniseră ei doi, am înțeles că la o chermeză de serviciu. Cert este că, o dată la doi ani, ai mei pleacă la el și la nevastă-sa, în ceilalți ani venind el și consoarta în România. Schimbul e reciproc avantajos: nea Eric și soția pun la bătaie castelele de pe valea Loarei; ai mei îi răspund cu mănăstirile din Nordul Moldovei… Suntem în linii mari chit, deși mai chit sunt ei față de noi, că altă făină se macină la morile lor.
Ilustrata primită de tata de la Eric arăta o caricatură cu un tip burtos în pantaloni scurți, stând relaxat la soare, cu o bere în mână. Nici o grijă pentru el. Dedesubt, un text: „Principala ocupație a pensionarilor e să călătorească, deci contăm pe tine!” Apoi, urarea de „pensie bună !”, care în română sună ca naiba, fiindcă pensia numai bună nu e.
Desigur că Eric, fost instalator la viața lui, n-are de unde să știe în ce condiții își duc zilele pensionarii noștri. El are imaginea, din lumea civilizată, a stațiunilor turistice, pline ochi cu pensionari. El știe normalitatea: că lângă zdrențele mării ori pe platourile dezinfectate cu ozon, bătrânii lumii civilizate își clătesc în tihnă amintirile, apoi le pun, una câte una, la zvântat. El știe că bătrânii trebuie respectați, fiindcă a-i respecta pe bătrâni e o formă de sănătate morală a unei țări. Iar o pensie decentă e tot o formă de respect.
De unde să știe pensionarul Eric că omologii săi români abia de își pot permite, după ani de trudă bovină, o vacanță în borsecul cel mai pricăjit? De unde să știe el că pensia românului de rând se duce pe plata întreținerii la bloc, pe murăturile de iarnă și pe trei cornete cu grăunțe medicamentoase. În rest, aceiași pantofi purtați cu anii, aceleași haine de culoarea blănii uzate de șobolan. Aceeași viață uzată.
Și când mă gândesc că unii pretind că România este „Grădina Maicii Domnului”… Care grădină, băi frate ?!
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
