„Chiaburii satelor”

„Chiaburii satelor”
„Hrăpăreți și vicleni, chiaburii satelor noastre sunt o piedică în drumul spre o viață mai bună a țăranilor muncitori. Chiaburii mai stăpînesc încă pământurile cele mai roditoare, au cele mai multe unelte și mașini agricole și cele mai bune vite de muncă…Pentru un căuș de făină, pentru o bucățică de lemn sau pentru o zdreanță de suman, țăranul muncitor este obligat să lucreze, fără plată, săptămâni întregi pe ogoarele chiaburilor, la prășit, la cosit sau la secerat”.
„Lupta poporului”, Anul III, nr. 508, Suceava, Vineri 1 Aprilie 1949.
„Codiștii”
„Trăim sub spectrul negru al presiunii inflaționiste determinată și de faptul că mărfurile vandabile care interesau populația deveniseră, în ultimii ani, invizibile. În schimb foarte vizibile se arătau, în proporții monstruoase, cozile la alimentarele goale. Îndeosebi, lungile, îndelungatele cozi de așteptare. Se aștepta să vină, să se dea carne la măcelărie, să vină să se dea ouă la aprozar și la alimentare, să vină, ca dintr-o altă lume, să se dea codiștilor fel de fel de produse, care, în tristul lor vis colorat gastronomic, se profilau în imagini inimaginabile. În aceste vise saturate de calvar, oul căpăta dimensiuni cosmice. Așa ajungea, bietul de el, fragilul, să-li trăiască, în conștiința maselor, condiția sa primară de ou originar, al începuturilor vieții pe Pămînt…Numai că mitologia se degrada, se clocea în cuibul pustiu al timpului de aur, al nevăzutei, migratei de mult Păsări de aur…A apărut însă acum o situație imprevizibilă. Ouă de import! Așadar, țineți-vă bine găinușe autohtone să nu amețiți, acolo sus, pe prăjina cotețului. Mai bine treceți la treabă!”.
„Pardon” (Periodic de satiră și umor), Anul I, nr. 9, Aprilie 1990.