Un reportaj despre Republica Ucraina, publicat miercuri de ziarul „Prosport”, m-a tulburat. Da, m-a tulburat, cu atât mai mult cu cât aveam o părere preconcepută deloc bună despre gazetele sportive. Și mi-a prilejuit amare reflecții despre natura umană. Nu doar natura umană ucraineană, ci universală. Natura umană, cea îmbolnăvită iremediabil, fără cea mai mică șansă de vindecare.
Deși reportajul din „Prosport” a fost provocat de meciul futbolistic dintre Dinamo Kiev și Steaua București, el nu s-a rezumat la avanpremieră sau la desfășurarea lui efectivă. N-a fost vorba nici de goluri, nici de șuturi la poartă, nici de cartonașe de culoare galbenă și roșie, nici de faulturi. Îmbinat cu o zestre convingătoare de imagini fotografice, se atacau în cuprins câteva chestiuni usturătoare pentru cetățeanul străin care calcă în țara vecină și prietenă.
În primul rând, era pusă în discuție corupția de la frontiera dintre țara noastră și a lor. Loc unde ești hărțuit până la epuizare de vameșii ucraineni, dacă nu înțelegi că trebuie să respecți tradiția sfântă de a înfileta în paginile pașaportului câteva bancnote convingătoare. În discuție intrând o sumă socotită în moneda lor națională, dar nu se supără nimeni dacă este înaintată și în euro, că tot aspiră vecinii noștri la alipirea de Uniunea Europeană.
Se mai vorbea în reportaj despre starea drumurilor din Ucraina, mult mai lamentabilă decât aceea de la noi. Și despre automobilele lor de lux, unde predomină mărcile BMW și Mercedes, care contrastează cu sărăcia din rest. Se pare că funcționează o regulă care se generalizează: cu cât țara e mai subdezvoltată, cu atâta automobilele de lux de acolo sunt mai fără număr, fără număr.
O să revin la șpaga de la vamă. Cât de canalie, de handicapat sufletește și de ordinar trebuie să fii ca, într-o țară unde ai tăi mor fără număr în urma unei invazii străine, ție să-ți ardă tot de umplut chimirul personal? Cât?
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
