La emisiunea Zig-Zag cu Ion Cristoiu de duminică, 10 februarie 2008, am abordat cu ambasadorul Iranului în România, chestiunea conductei Nabuco.
Deși despre acest proiect se discută de mai mult timp, el a devenit în ultima vreme de o stringență, ba chiar dramatică actualitate.
Urmare a politicii nesăbuite a Bucureștilor, conductele de gaz gestionate de Moscova ocolesc România.
Singura conductă ce ar trece prin România rămâne astfel Nabuco.
Spre deosebire de toate conductele care alimentează cu gaz Europa, aceasta n-ar mai depinde de gazul rusesc.
Avându-și un capăt în Turcia, la Erzurum, și celălalt în Austria, la Baumgarten, ea ar trebui să treacă prin Bulgaria, România, Austria. Prin contractele încheiate cu Moscova, Bulgaria are deja asigurată traversarea unei conducte de gaz pe teritoriul său.
Singura țară interesată total în proiectul Nabuco rămâne România.
La dialogul de la TVR, minimalizând importanța conductelor rusești care ocolesc România, Traian Băsescu declara că sursele de gaz ale conductei Nabuco există.
Domnia sa nu ne-a indicat aceste surse.
Dacă se referea doar la cele câteva țări din zona Mării Caspice, foste republici sovietice, domnul președinte se înșeală, sau, mai grav, ne înșeală.
Cu toate declarațiile lor ritoase de independență, aceste țări sunt dependente de Moscova.
În plus, cel puțin din perspectiva exploatării efective, zăcămintele lor de gaz nu sunt suficiente pentru a alimenta o conductă precum cea din proiectul Nabuco.
Ar rămâne atunci să se apeleze la principala sursă de gaz din zonă: Iranul.
Cel de-al doilea posesor de zăcăminte de gaz din lume, Iranul are și avantajul că e suficient de puternic pentru a nu fi dependent de Moscova.
Proiectul Nabuco implică, așadar, și participarea Iranului.
Numai că Iranul e declarat de SUA ca făcând parte din Axa Răului.
Singura țară care ar putea pleda pentru participarea Iranului ar fi România.
Și-ar putea permite însă Traian Băsescu să-l sfideze pe George Bush?!
