Cherchez la femme (4)

Curiozitate. 1. Nevasta mea susține în mod greșit că sunt prea curios. Cel puțin așa scrie în jurnalul ei secret… 2. „Întocmai cum cititorii înrăiți sunt foarte curioși să citească noile cărți, fie ele și proaste, așa și un bărbat care a iubit multe femei frumoase ajunge, într-un final, să fie curios în privința femeilor urâte, pe care le consideră ceva nou… provocator…” (Casanova) 3. „Curiozitatea îi împinge pe unii să descopere America și pe alții să asculte la ușă.” (Eca de Queiros) 4. În mod clasic, se credea că femeile sunt mai atrase de fețele bărbaților, iar aceștia din urmă de părțile intime ale femeilor. Un recent studiu referitor la tendințele de concentrare a privirii pe care le manifestă bărbații și femeile la vederea unor fotografii explicit sexuale infirmă renumita prejudecată. Bărbații preferă să privească chipurile femeilor, iar acestea, zonele intime ale bărbaților. O surpriză și mai mare a fost faptul că femeile se uită mai mult timp decât bărbații la fotografiile în care bărbații întrețin raporturi sexuale cu femei. 5. Curiozitatea excită dorința, o stimulează mai bine decât amintirea plăcerilor trăite. 6. Aș dori să-l cunosc pe omul care a inventat sexul și să văd la ce mai lucrează în prezent. (Anonim) 7. ~ (tardivă). Un inginer curios îl întreabă pe directorul închisorii unde urma să fie executat pe scaunul electric: Cum funcționează? Directorul: Ai nițică răbdare, te vom pune îndată… la curent.
Curvar. Oriunde vede muiere / Parcă îl lipești cu miere.
Curvă. 1. Cuvânt inventat de femei pentru acele femei mai frumoase – și mai satisfăcute – ca ele. 2. Pentru ca o tânără să devină alcoolică și curvă, e foarte simplu: e suficient să nu salute babele din fața blocului. 3. Mic „florilegiu” (sic!) de gândire populară românească despre femeia curvă. Curva cu lacrimi își ascute dinții cu care iar va mânca bărbatul… Curva își pierde cinstea, dar norocul ba… Curva se cunoaște după ochi… Cu curva în vatră, casa ta ajunge să fie cu ușa prin pod și cu fereastra sub pat. Curva e cu trupul în biserică și cu gândul la dracu’. Curva, dacă vrea să n-o crezi și să n-o bănui, îți spune adevărul. Hoțul și curva au fost de când lumea. 4. Dacă termenul „nevastă”, provenit din slavă, s-a opus vremelnic ca înțeles (ori a adus o informație suplimentară în înțeles) cu termenul „soție” (reamintesc, al doilea, venind din latină, se referea la o femeie de neam romanic, iar celălalt, la una de neam slav), ce s-ar putea spune despre… „curvă”? Preluat, de asemenea, dintre vorbele slavilor („kurŭva”). Dicționarele în uz ne arată că termenul (considerat a fi trivial) este folosit pentru a numi desfrânata (altfel spus, pe cea care a renunțat la frâiele unor convenții sociale), prostituata (practicantă a, zice-se, celei mai vechi meserii), dar și, fără să mai indice genul, sexul, ipocritul. E de precizat că uzul a propus, în timp, și felurite derivate, inclusiv de gen masculin, precum curvar (corespondent masculin al curvei) sau curvoi (unul recunoscut ca fiind mai mare decât alții, pe o scară de măsură a… curvăsăriei). Mai precizăm că e greșit să presupui (dacă te duce gândul) că termenul ar fi înrudit cu cel care, în popor, numește adesea dosul (partea sa inferioară), șezutul. Pe acesta l-am păstrat de la latini („culus”), ca și numele altor părți anatomice. („Sensuri inter-zise”, ClementMedia.ro)
Dans. Ea dănțuiește, ea-i goală, ea-i fragedă: un trup / Ce frânge-se din șolduri lasciv; însă figura / E-a uneia al cărei surâs, în floare – gura / I-o schimbă, pe când ochii-i îmbie, nu corup, // Cu genele în tremur și galeși. Dulcea galbă / A sânilor alene cu degetele-i lungi / Și-o mângâie și-un freamăt de aripi roz prelungi / Te-ndeamnă subsuoara să i-o săruți. E albă // Pe pântecu-i de blondă, ce urcă și, din nou, / Coboară,-n timp ce negru-i, arahneean furou / Foșnește-n jurul unui amant ce e și, parcă, // N-ar fi – pe care-n brațe ce unduie în cânt / De țiteră divină, ar vrea să-i strângă, parcă, / Făptura lui de ceață topindu-se în vânt. („Femeia care dansează”, Pierre Louÿs, trad. Șerban Foarță)
Dăruire. 1. Nu este greu să dărui, dificil e să te dăruiești cu totul. 2. „O femeie nu poate ști niciodată dacă iubește sau nu, decât după ce s-a dăruit. E un risc veritabil, dar totuși necesar.” (E. Rey) 3. „Dragostea constă în dorința de a da ceea ce este al tău altuia și de a simți fericirea acestuia ca și cum ar fi a ta.” (Emanuel Swedenborg) 4. „Dăruiește puțin atunci când dai bani, dăruiește totul atunci când te oferi pe tine însuți ca dar.” (Khalil Gibran) 5. „Spune întotdeauna ce simți și fă ceea ce gândești. Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aș îmbrățișa foarte strâns și l-aș ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău. Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieșind pe ușă, ți-aș da o îmbrățișare, un sărut și te-aș chema înapoi să-ți dau mai multe. Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aș înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată și încă o dată până la infinit. Dacă aș ști că acestea ar fi ultimele minute în care te-aș vedea, aș spune «te iubesc» și nu mi-aș asuma, în mod prostesc, gândul că deja știi.” (Gabriel Garcia Marquez)
Decolteu. 1. Argument convingător, doar dacă el este… profund.
Defect.1. Singurul defect al câinilor este că iubesc orice jigodie de om! 2. Femeia pe care o iubesc – și care, se pare, m-ar iubi! – are toate calitățile și un singur defect: e măritată cu un luptător K1! (Constantin Horbovanu)