Cherchez la femme (10)

Umbră.„Femeia e ca umbra. Fugi după ea, ea fuge. Fugi de ea, te urmează” (Alfred de Musset). Sex. „Sexul masculin este cel mai ușor lucru din lume: se ridică doar la un simplu gând”. (Dard). Rău. “Femei, femei! Sex fatal! Toată puterea zeilor de a face bine nu egalează puterea voastră de a face rău!” (John Dryden). Mușchi. „Adevărul despre sexul femeii: nu e decât un mușchi.” (G. Wolinsky). Hetaire. ”Este cu atât mai surprinzător cum, într-o epocă a „misoginismului casnic” extrem, femeile au făcut istorie! Inspirând, încântând, dictând, dominând mari bărbați ai epocii! Mi se pare nu doar comod, ci și util să citez: „Mai întâi, hetaira stimulează spiritul clientului – fugit de acasă, de banalitate și cicăleală – printr-o foarte inteligentă conversație. Abia apoi i se oferă cu dosul ei, talentat și inspirat. Aceasta este peste puterea de rezistență a unui bărbat grec! Deși prostituatele de lux ale Atenei pretind sume amețitoare pentru serviciile lor, cei mai însemnați bărbați ai Epocii de Aur se comportă ca niște omuleți miorlăiți și scâncitori. Hetaira, femeie emancipată intelectual, ține în mână, cu fermitate și diplomație, destinele Cetății, alternându-și – cum altfel? – amanții în funcție de perspectivele politice, de vârstă, de «potența» – generic vorbind! – acestora.” (”Ecologia iubirii”). Mourir (d’aimer). ” „Să mori din dragoste”…Tâlcul cuvintelor perenei șansonete ce mi-a inspirat titlul acestor însemnări dă glas, de fapt, imensei dureri generate de iubirea pierdută ori neîmpărtășită. Mai potrivit, poate, pentru subiectul nostru ar fi „să mori în dragoste”, în timpul supremei fuziuni, în culmea extazului amoros ori în drumul spre el. Fără pretenția exhaustivității, vom deschide lista celor „morți fericiți” cu Attila († 452 d.H), în chiar noaptea nunții cu tânăra lui soție Ildico, pentru a o continua cu umanistul italian Angelo Poliziano († 1494), pictorul Rafael († 1520), ca urmare a abuzului de plăceri, Regentul († 1723), mort după ce tocmai părăsise patul doamnei de Phalaris, Louis, duce d’ Aumont († 1723), decedat în brațele actriței Dangerville, senatorul și ambasadorul Hénri de Jouvenel († 1935). Tuturor acestor celebri bărbați li s-ar potrivi, în sensul cel mai propriu, mai concret și mai… definitiv, afirmația: „Dragostea mea, sunt mort după… tine”. (C. S.). Paleativ. „Morala sexuală nu este decât un paleativ al geloziei. Ea tinde să evite confruntarea cu potența virilă a altcuiva. Gelozia este teama de această confruntare.” (Cesare Pavese). Comparație. Nu am nimic cu istoria lumii și artei… dar, dacă află patriarhul Daniel câți bani s-au donat din prima zi … voluntar… pentru Notre Dame, dă și el – mă tem! – foc la catedrală!. Dumnezeu să mă ierte… Păcătos ce sunt… Vinietă. ”Ea-i gol-goluță ca-n budoar,/cu,-nmănușată, mâna-i, doar,/cea dreaptă – căci într-însa are/un vrednic șoim de vânătoare;/iar în cea stângă, un inel/ce pune-i-l în deget el,/cel făr’ de teamă, nici prihană/(sans peur, adică, ni reproche),/ce are vinul roș/drept hrană subtilă și se preocupă/să-nchine-n cinstea ei o cupă, –/ce, lacom, umple-se-ntr-o goană/gâl-gâl, de-a dreptul din butoană,/al cărei fund are figură/de om sau… lună – cu ochi, gură/și nas care, de fapt, e cepul/recipientului ce-ncepu-l/și-l beau spre a se face plodnici/preafericiții miri-logodnici./Arpegii unduie, de harpe,/în chip de panglici și eșarpe/ce-aduc a șerpi/blajini și sterpi/în jurul junilor superbi/și blagorodnici,/printre ierbi / de leac și lujeri zvelți și rodnici./Doar șoimul nu știu ce menește,/căci nu cuvântă omenește.” (Șerban Foarță). Materii. ”Am în mine trei lipsuri de aceeași fire și [de]odată născute: cea dintâi arată lipsa de sevă a unui lemn uscat; cea de-a doua poartă greutatea celui mai tare fier; cea de-a treia, ușurința și zborul lesnicios al penei. Cele trei materii, adică lemnul, fierul și pana, de vor fi asociate în chip meșteșugit de mâna unui artist priceput și dacă din combinarea acestor trei materii opuse între ele va fi făcută o săgeată, va rezulta un lucru frumos și vrednic de mirare cu însușiri foarte deosebite. În el vedem nemișcarea, greutatea și ușurința; căci lemnul se mișcă foarte repede, fierul zboară în înălțime, iar pana înalță în aer și în nori corpurile mai grele decât ea”. (Dimitrie Cantemir). Africa. ”Numai vești rele mai aștept. /Numai vești proaste mai pot aduce: /a mai murit un copac,/a mai plecat o pasăre,/cineva și-a tăiat sufletul/într-un ciob de oglindă,/undeva, în continentul iubirii/au năvălit oamenii-cangur…//Toate vânturile bat de-a-ndăratelea/zicând că trebuie îndreptați arborii/ pe care tot ele, vânturile, le-au strâmbat. Și astfel/ mortalitatea arborilor/ a crescut înspăimântător-/căci nimic…o, nimic, nu se poate îndrepta/fără încuviințarea sevelor/ și tot ce se-ndreaptă cu de-a sila/ se frânge….//De aceea, nu mai aștept decât vești rele-/se vor stinge probabil și focurile rămase. /va crește păr aspru de cal/ pe ultimele frunți albe, strălucitoare,/nesfărmate încă de ciomege,/și ultimele cântece în păduri/ vor fi ale gorilelor-lupi…// (…) Și între timp a mai murit un copac,/a mai plecat o pasăre,/cineva și-a tăiat oglinda/într-un ciob de suflet,/și oamenii-cangur se tot înmulțesc/în buzunarul de la spate al lumii…//Numai vești rele mai aștept.” (Geo Dumitrescu, ”Africa de sub frunte”). Fisc. Șefu, încerc să-i calculez impozitul unui manelist. Cât naiba face 16% din ”fără număr”!? Etichete. Fato, te tot lauzi că porți numai haine scumpe, ”de firmă”! Dar când le bagi la spălat, începe mașina să-ți cânte imnul Chinei! Lacoste. O blondă cade în Nil. Când se vede înconjurată de crocodili, exclamă extaziată: Uaaau! Bărci de salvare ”Lacoste”!