Chemarea noastră, a preoților, dar și a celorlalți credincioși, constă în apropierea copiilor de biserică, de slujbe și mai ales de Împărtășanie

Ne desfășurăm activitatea pastorală și misionară în rândul credincioșilor adulți care formează, în majoritate, adunarea liturgică din duminici și sărbători. Adulții sunt cei care sprijină activitatea parohiilor și se implică în acțiunile desfășurate de Consiliul parohial, fie acestea cu caracter social sau misionar. Adulții ajută și efectiv locașul de cult atunci când acesta are nevoie de reparații sau renovări.
Cu toate acestea, viitorul parohiilor ortodoxe depinde, în mare măsură, de felul în care percep activitățile parohiale cei mici, generația viitoare, de care va depinde și viața bisericească peste câteva decenii.
Astăzi, copiii vin la biserică aduși de bunici sau de părinți, se împărtășesc și asistă la slujbe, fără să înțeleagă atât de mult din ceea ce se întâmplă în jurul lor. Totuși, atunci când mă uit în ochii lor, la slujbă sau la împărtășire, îmi dau seama că ei sunt cei care au puterea, de neînțeles pentru noi, adulții, de a percepe prezența lui Dumnezeu în Sfintele Taine. Chiar dacă nu o pot spune, chiar dacă nu o conștientizează, copiii simt ceva ce-i face să iradieze, să fie plini de bucurie duhovnicească. Sigur că acest lucru depinde mult și de vârsta lor, pentru că, odată cu creșterea, chiar și copiii încep să piardă din acuitatea lor la cele ce se întâmplă la slujbele bisericești.
Chemarea noastră, a preoților, dar și a celorlalți credincioși, constă în apropierea copiilor de biserică, de slujbe și mai ales de Împărtășanie. Împărtășirea dintr-un singur potir întărește simțul comunitar, care uneori ne lipsește destul de mult. Comunitatea tinde să dispară, iar oamenii să fie din ce în ce mai izolați. Doar copiii mai sunt în stare astăzi să rupă această izolare, să se întâlnească și să ne arate care este vocația noastră de creștini: să fim împreună și să mergem, în acest fel, spre Împărăție!
Deși nouă, celor adulți, ni se par incomode sau învechite hainele populare, copiii de vârstă mică le îndrăgesc pentru că le privesc în joacă. Și bine fac! Portul popular ne aduce în față vetrele satelor de odinioară, unde oamenii nu erau de sine stătători, ci depindeau de o comunitate, în jurul unei biserici, adică în jurul Altarului unde este Hristos. Hainele populare ne pun în față un trecut care ne demască tendința actuală de secularizare excesivă și inutilă.
Ce bine ar fi ca în toate bisericile ortodoxe românești să fie cât mai mulți copii, chiar îmbrăcați în haine populare, care să constituie un apel misionar către adulții ce nu mai țin minte cum e să fii copil și să ai încredere în Cineva mai mare decât tine, Care te-ar ajuta, indiferent de starea în care te afli.
(Pr. Cristian Mândru)