C.F.R.

În disputa dintre transportul feroviar de călători și cel rutier, ceferiștii continuă să piardă… trenul. E-o competiție care, și la case mai mari, s-a soldat cu rezultate asemănătoare, numai că marile rețele feroviare din vest au făcut și fac eforturi stăruitoare pentru a-și recâștiga rangul deținut cândva în ierarhia transportatorilor de persoane. Principala direcție în care se acționează cu sârg și succes: scurtarea timpilor de mers. TGV-ul francez a făcut posibilă, pe distanțe medii, competiția cu prestațiile avionului, iar trenurile rapide și exprese din Germania, Anglia, Belgia, Austria, Spania, Italia, practică viteze pur și simplu umilitoare, dac-ar fi să le comparăm cu performanțele ostenitului tren românesc. Ca să nu mai vorbim și de shinkansen-ul japonez…
(Apropo de ceferiști: m-au amuzat teribil divagațiile comentatorului TV la meciul Slavia – Chelsea, care evoca isprăvi sportive ale… ceferiștilor bulgari!!)
Revenind la șinele noastre, va trebui să admitem că n-avem motive pentru a miza pe grabnică sporire a vitezelor de circulație, câtă vreme am izbutit să amenajăm, până acum, doar vreo 80 km. de cale modernizată. Dar SNCFR-ul, după ce că-i în cronică întârziere față de evoluțiile căii ferate europene („în mileniul trei – spunea academicianul francez L. Armand -calea ferată va înlocui calea ferată” – evident, prin performanțe) își dă și cu dreptul în stângul, dovedind cras dezinteres față de nevoile elementare ale cetățeanului și obligându-1, în fapt, să aleagă serviciile transportului auto. De ce să vină la Iași cu trenul locuitorii târgului Hârlău, câtă vreme ar trebui să se scoale la 3 noaptea (trenul 6462 pleacă la 4,02), pentru a ajunge la 6,10 (64 de kilometri parcurși în mai bine de două ore – dar asta-i altă discuție) și să mai aștepte alte două-trei ceasuri bătând străzile până s-or deschide instituțiile la care i-au condus nevoile? Justificarea expirată cu programul navetiștilor ține de „a fost odată”. Care navetiști? Care industrie? Azi toate s-au schimbat, doar vechiul tren… Așa că, firesc, cetățeanul din Hârlău se va instala în microbuzul de 7,30, care-l va duce la Iași într-o singură oră și taman atunci când se deschid ghișeele.
Tot la 4 dimineața s-ar cuveni să se călătorească și botoșăneanul dornic să ajungă la Dorohoi. După ce va schimba trenul la Leorda, așteptând 50 de minute legătura, va descinde în urbea Dorohoi la 6,54 – deci, 38 de km. în două ore! Mai rău o pățește dorohoianul mânat de treburi la județ. Personalul 5582, ce pleacă la 4,12 (deci, deșteptarea tot la ora stafiilor) are legătură, la Leorda, cu un tren de același rang abia la 7,48. Trei ore și jumătate până la Botoșani, un drum cât o azvârlitură de băț și rânduit la ore imposibile! Cum să nu câștige competiția maxi-taximetriștii?
Procedând astfel, SNCFR se auto-elimină de pe piața transportatorilor „de bună voie și nesiliți de nimeni”! De regulă, când se emit obiecții în presă la modul de stabilire a mersului trenurilor (rar, fiindcă lumea s-a deprins să considere funiile de cifre un dat inatacabil!”) răspunsul este STAS: „necesități tehnice”. Despre necesitățile și, la urma urmei, chiar drepturile călătorilor, tăcere. Când, de fapt, ora de așteptare stupidă în gara X face parte din bugetul nostru de timp, e-un strop din viața noastră, pe care nimeni nu l-a concesionat căii ferate! În trecutul orar, ieșenii puteau călători la București, dimineața, cu o „săgeată albastră” ce ajungea în capitală rezonabil, după un parcurs de 5 ore. Anul ăsta, același tren face 6 ore! De unde ceasul în plus? S-a modificat jumătate de traseu, stabilindu-se ruta Făurei – Urziceni – București, unde trenurile merg pipăind traversele, nu cumva să se scufunde în glodurile Bărăganului! O linie ușoară, de câmpie, care s-ar cuveni dată în circulație doar după necesară reabilitare. A obliga sute de ieșeni să piardă, zilnic, o oră din viață, din „rațiuni” de astă dată pseudo-comerciale (dacă-i automotor diesel, atunci să meargă doar prin zonele neelectrificate!) e-o crasă lipsă de respect față de locuitorii celui de al doilea oraș al României. De ce să călătorească 5 ore, când merge… și 6? Uite-așa, român săracul, înapoi tot dă ca racul!
Într-o altă țară, o astfel de politică a transporturilor ar fi considerată descalificantă. Ce-i de făcut? Soluții, se întrevăd: de pildă, uite, Becali și-a luat elicopter…