În țara românească, fotbalul e un sport care, printre altele, subțiază și mai tare banul public. Cazul echipei din Târgu Jiu – finanțată de regia lignitului sau mai bine zis a „lihnitului” – și al celei din Iași sunt edificatoare. Futboliștii își fac treaba, încasează banul și știu să dea cotă parte din salariu și antrenorului, care altfel nu-i vâră pe gazon, și impresarului, și lui dom’ primar. Iar spectatorii fac valuri în tribune, se încaieră între ei și agită steaguri cât cearșaful sau stegulețe cât tampoanele iubitelor. Probabil că le suportă fotbalistul Tănase sau George Copos o parte din costul întreținerii la apartament, pe timp de iarnă, de sunt așa de implicați.
În această mlaștină puturoasă, cazul echipei „CFR” Cluj e unul particular. De vreo zece ani, trupa asta se împestrițează internațional cu argentinieni, portughezi, senegalezi, italieni și alții, care mai de care mai oblici la vorbă și la obiceie, că nici nu știi în ce limbă se fac înțeleși.
Cu toate astea, echipa funcționează perfect atât din punctul de vedere sportiv, cât și din cel financiar. CFR se împrospătează anual cu câte o spinare de jucători, culeși cu coasa de pe toate meridianele lumii, care aduc cu ei mentalitatea muncitorească a omului harnic, lipsit de ifosele subdezvoltate de la noi.
Jucătorii stau cât stau la club, șutează în minge și se fac vizibili jucând în cupele europene. După un timp, sunt vânduți la echipe galonate. Aceiași jucători luați pe daiboj sau pe câteva sute de mii de euro, sunt apoi revalorificați pe milioane bune, la Porto, la Milano, la Genova, la Marseille. Metoda combinatului avicol. Îi cumperi încă în găoace, aștepți să iasă la aer, îi îngrași și-i vinzi. Așa s-a întâmplat și în iarna asta grea, când pe doi jucători – cumpărați cu mai puțin de un milion – au încasat aproape șapte milioane de euro.
Încep să cred că Ardealul e o altă lume. Clienții care se aprovizionează de acolo s-au convins în timp că „Avicola” Cluj livrează marfă de calitate. Fără să distribuie țepe ca alea în care excelează frații Becali, arză-i-ar focu’.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
