„Trenule, mașină mică, / Unde-l duci pe Ionică”, sunt versurile unei cunoscute melodii interpretate de Maria Tănase. În ziua de azi, cel puțin în anumite zone, aceste versuri trebuie modificate pentru a fi adaptate la condițiile din teren.
Spre exemplu, trenul regio Suceava – Ilva Mică poate fi considerat un etalon al gradului de degradare în care a ajuns Calea Ferată Română. E drept, acronimele sunt valabile și acum, dar într-o altă interpretare: Căile Ferate ale Rușinii.
Să revenim la trenul care merge de la Suceava la Ilva Mică. Călătoria mea de marți a fost până la Câmpulung Moldovenesc. Prețul biletului – 10,60 lei. Probabil singurul aspect care primește notă de trecere.
Cu un singur vagon, ca o fantomă care bântuie drumul de fier, trenul are o durată de mers pentru cei aproape 80 de km de peste două ore, adică o medie orară de sub 40 km/h. Practic, pe cele mai multe porțiuni trenul se târâie, iar conform graficului de mers, are și câteva opriri mai lungi prin halte la fel de sumbre.
Un vagon numit dezastru
Vagonul care deservește acest tren pare dintr-o altă eră. Geamurile se deschid doar dacă ești un pui de Hercule. Probabil sunt blocate special pentru a păstra mirosul pestilențial care emană din scaunele jegoase. Imaginile de afară, cu peisaje frumoase în mare parte, sunt distorsionate de geamurile nespălate. Măsuța de lângă geam probabil că nu a mai văzut apa și detergentul de la ultima mineriadă, iar pe sub banchete se vede cum mizeria este la ea acasă.
Nici numerele care semnalizează locurile din compartiment nu au mai rezistat. Au căzut și au fugit, că o pot face mai repede ca trenul. În locul lor au apărut numere scrise manual, că și așa ne dorim revenirea la munca manufacturieră.
Toaleta este în ton cu vagonul. Ușa nu se mai închide, așa că trebuie să te descurci cum poți pentru a nu avea musafiri nepoftiți. Vasul de toaletă este de un alb imaculat. În reviste, că în realitate bate spre negru.
Dezinteresul pentru ceea ce se numește pompos Căile Ferate Române se vede și în exterior. Vagoanele neîngrijite și locomotivele care cad ca popicele din cauza vechimii și a problemelor tehnice circulă printr-o adevărată junglă. Vegetația a crescut atât de mult și prin multe locuri a formate adevărate tuneluri, iar crengile lovesc constant în geamuri.
„În trenul ăsta suntem numai noi de la CFR și ceva naționalități conlocuitoare”
Trenul fantomatic are foarte puțini călători. Cei mai mulți dintre ei sunt ceferiști care circulă de la o stație la alta, în drum spre serviciu sau spre casă. Una din replicile pe care le-am auzit în tren a fost chiar pe această temă: „În trenul ăsta suntem numai noi de la CFR și ceva naționalități conlocuitoare”. Elocvent.
Și cum cu acest tren circulă mulți ceferiști, și cunoștințele s-au cimentat în timp. Alături de mine, la Frasin a urcat o femeie care se întorcea de la muncă. Șeful de tren a observat-o, s-au salutat reciproc și apoi au început să discute ca niște vechi cunoștințe.
Principala preocupare era ca anumite părți din CFR să nu ajungă la privat, „că nu știu ce va mai fi și cu asta”. Convorbirea s-a încheiat destul de repede, angajata CFR coborând la prima stație, la Molid.
Ceva mai încolo, la Vama, a urcat un bărbat gârbovit de viață și probleme. Nu era ceferist, dar omul avea propriile preocupări. „Oare mai plouă mult? Că se strică toți cartofii”, a fost chestiunea pe care mi-a ridicat-o la fileu. Răspunsul meu că nu am de unde ști nu l-a mulțumit prea tare, așa încât discuția s-a încheiat.
Călătoria s-a încheiat la Câmpulung Moldovenesc. Aici o altă experiență marca CFR. Toaleta publică nu avea apă curentă. Dar la ieșire aud o bătaie în geam. Un omuleț mi-a arătat că trebuie să-i las 1 leu pentru că am utilizat toaleta. E corect să plătim, dar apa unde e?
CFR Călători, depășită total de cerere de la Suceava spre litoral
Călătoria cu trenul de la Suceava spre litoralul Mării Negre a ajuns la un prag critic în această vară, compania de transport feroviar fiind depășită total de cererea de bilete. În loc să profite de faptul că are o cerere mare de bilete, CFR Călători își bate pur și simplu joc de această șansă, și asta nu numai la Suceava. Prima lovitură a fost că trenul sezonier Suceava Nord – Mangalia a fost introdus în circulație foarte târziu, de pe 29 iunie, lăsând toată Moldova fără legătura spre litoral aproape o lună din vară. Acum, în plin sezon, vagoanele alocate pentru acest tren sunt de departe insuficiente.
Diminuare drastică a vagoanelor, față de anii trecuți
Dacă în anii trecuți acest tren sezonier circula cu 12 sau chiar 14 vagoane în zilele de vârf, acum, în plin sezon, CFR Călători nu a putut asigura în majoritatea zilelor mai mult de 7 vagoane. Aici intră și vagonul de clasa I, dar și singurul vagon cușetă. La cușetă se vând doar locuri cu șase paturi, pentru a putea fi luați mai mulți călători, dar chiar și așa în multe zile biletele scoase la vânzare se epuizează în câteva ore. Având în vedere cererea, trenul Suceava Nord – Mangalia ar putea avea lejer trei cușete și un vagon de dormit pline, spun cei care cunosc bine situația. Vagoanele alocate de la București sunt însă insuficiente, iar pentru trenul Suceava – Mangalia s-a găsit doar un singur vagon cușetă.
Nici un bilet disponibil, la nici o clasă
Foarte mulți sunt sucevenii care ne-au semnalat că nu au mai găsit nici un fel de bilete, cu mai multe zile înainte de plecarea spre litoralul Mării Negre. Locuri nu mai sunt nici măcar la banala clasă a II-a ori la clasa I, unde prețurile sunt foarte mari în raport cu serviciul oferit.
De altfel, dezastrul se poate vedea clar și de pe site-ul CFR Călători, unde apar locurile disponibile la trenul Suceava – Mangalia pentru următoarele 30 de zile.
Am constatat cu stupoare, ieri, că pentru plecarea din Suceava spre Mangalia, la final de săptămână, în zilele de 10, 11 și 12 august, nu mai este nici un loc disponibil. Nici pentru duminica următoare, pe 19 august, nu apar bilete disponibile.
Așa se întâmplă de mai multe săptămâni, iar cei de la CFR Călători au mai găsit maximum un vagon de clasa a II-a suplimentar, însă nici acesta în fiecare zi.
„Ani de zile s-au plâns că nu sunt călători, că oamenii nu mai merg cu tenul, iar acum își bat joc de călători”, spun oamenii.
Criză generală de vagoane. Se merge din nou mult cu trenul în picioare
Cei de la companie invocă cel mai adesea faptul că foarte multe bilete sunt achiziționate de studenții care au gratuitate deplină, fapt care este adevărat. Totuși, incapacitatea companiei de a asigura un număr de vagoane comparativ măcar cu cele de acum un an sau doi ani spune totul despre situația la care s-a ajuns. Un alt amănunt este că foarte multe trenuri locale, regio, au ajuns să circule doar cu un singur vagon, tot din cauza acestei crize, însă nici așa nu se reușește ca trenurile de pe rutele solicitate să aibă un număr suficient de vagoane.
O altă problemă este că în comparație cu alte regiuni, Moldova este în mod clar văduvită, atât ca număr de vagoane, cât și ca grad de confort.
Aglomerația și faptul că se dau și locuri în picioare amplifică și starea de disconfort pe durata călătoriei, mai ales că și la capitolul salubritate sunt probleme, uneori chiar foarte mari.
De altfel, se merge adesea în picioare cu trenul și de la Suceava spre Iași ori spre Cluj-Napoca. O situație care aduce aminte deloc plăcut de perioada de dinainte de 1989. În loc să meargă spre mai bine, CFR Călători pare să se afunde tot mai mult.
