Și-au aruncat chipiurile în aer și au început să danseze. Apoi să plângă... Și să se ia în brațe!

“De ce nu m-ai dat, mamă, la liceul militar?!”

E prea târziu acum, la peste 40 de ani, dar mi-ar fi plăcut să fiu unul dintre elevii Colegiului Militar Ștefan cel Mare din Câmpulung Moldovenesc care săptămâna trecută au participat la Ultimul Apel de Seară al Promoției 2021.

“Va fi cu lacrimi, multe lacrimi. De la cel mai vânjos băiat până la cea mai mititică fată”

Nu mă așteptam, sincer, când am plecat de la Suceava la Câmpulung Moldovenesc, să iau parte la un moment atât de emoționant. Mai cu seamă că apelul ăsta de seară e un moment absolut obișnuit din fiecare zi de școală. Am întrebat și eu că habar nu aveam: „ce înseamnă apelul de seară?”.

Și am aflat: în fiecare zi de școală, înainte de stingere, la ora 22.00, se adună toți elevii în curtea colegiului, împărțiți pe companii (anii de studiu sunt companii), iar elevii gradați raportează elevului plutonier adjutant (cel mai mare grad pe care îl poate avea un elev) dacă sunt elevi absenți nemotivați. De regulă e tot efectivul prezent și, după ce se salută militărește, apelul de seară se încheie. Cam asta e! În fiecare zi de școală, aceeași procedură.

Doar că acum e Ultimul Apel de Seară pentru 116 elevi din cei aproximativ 450 ai colegiului militar de la Câmpulung Moldovenesc.

 - „Și ce o să fie atât de special?”, o întreb pe Georgiana Lupu, purtătorul de cuvânt al colegiului.

- “E special pentru că pentru cei 116 elevi de-a XII-a e ultimul apel de seară din viața lor de liceean. E apelul solemn. Va fi cu lacrimi, multe lacrimi. De la cel mai vânjos băiat până la cea mai mititică fată din ultimul rând al formației. O să te convingi singur”, mă asigură Georgiana.

Spectacol făcut în pas cadențat de elevii militari

În curtea interioară a colegiului era mare agitație. Sute de părinți, frați, surori ai elevilor militari așteptau cu emoție să înceapă evenimentul, iar profesorii și cei din conducerea colegiului s-au adunat pe treptele din fața amfiteatrului. Cu câteva minute înainte de ora 18.00, ora programată pentru începerea Ultimului Apel de Seară, curtea s-a umplut efectiv de elevi militari.

Companiile I, a II-a și a III-a, s-au așezat în lateral, de-o parte și de cealaltă, în timp ce actorii principali ai acestui ultim apel de seară au ocupat partea centrală a curții. De altfel, cei de-a XII-a erau îmbrăcați în ținuta oficială, cu veston și cămașă albă, iar elevii din celelalte companii în ținuta de clasă.

Compania a IV-a a intrat în scenă în pas cadențat, din două părți, în propria lor coregrafie la care au tot repetat în ultimele luni. Acel pas cu bătaie, care făcut simultan de peste 100 de elevi, răsună în toată curtea.

Elevii pot avea doar grade onorifice, iar cel mai mare grad pe care îl poate avea un elev este cel de plutonier adjutant.

Ineditul acestei promoții a fost că gradul de plutonier adjutant l-au avut doi elevi și nu unul singur ca în ceilalți ani. E vorba de Miruna Duracu, singura elevă a acestei instituții de învățământ admisă la prestigioasa academie militară din SUA - West Point, și de elevul Marius Cătălin Mariș, cel care probabil va fi și șeful promoției.  

Cei doi elevi au fost de altfel premiați de către comandantul colegiului cu câte 300 de lei, conferindu-li-se diploma „ Colonel Marin Georgescu”, pentru “excelență în pregătirea militară, pentru păstrarea tradițiilor și a prestigiului colegiului militar și pentru merite deosebite la învățătură”.

“Compania a IV-a, sunteți liberi!”.

Emoțiile au început să fie tot mai puternice din momentul în care cei 116 elevi au început să cânte la unison imnul companiei, un text propriu pe muzica celor de la Phoenix: “Tot ce-am vrut a fost ca timpul să mai stea/ Alături de compania mea/ Nu îmi pare rău de anii ce-au trecut/ Ei mi-au dat ce n-am avut...”.

Știi cum răsuna curtea? Pfuu, n-are cum să nu te emoționeze așa ceva... (vezi video!)

Explozia de sentimente, de la bucuria absolvirii la tristețea despărțirii, de la dans la plâns, a avut loc imediat ce comandantul companiei a anunțat: “Compania a IV-a, sunteți liberi!”.

Atunci s-au auzit uralele elevilor.

Și-au aruncat chipiurile în aer, s-au dezbrăcat de uniforme și au început să danseze în hore. Apoi să plângă... Și să se ia în brațe! 

Era ultima oară când se vedeau în această formulă, cu toții, în curtea liceului. După patru ani în care au stat mai tot timpul împreună. Cu trezit la 6 dimineața (în fiecare dimineață de școală!), cu paturile făcute, cu făcut curat pe sectoare, cu reguli, cu uniforma călcată…

Sute de elevi, părinți și profesori deopotrivă cu ochii-n lacrimi.

A fost un moment #cevaltceva într-un colegiu #cevaltceva.