Ceva îmi scapă…

De fapt, sunt mai multe lucruri al căror înțeles îmi scapă, în ordine cronologică primul fiind statutul domnului Edward Iordanescu. Acesta, asemenea multor predecesori de-ai domniei sale în funcția de selecționer al reprezentativei țării, în pofida propriilor declarații conform cărora râul, ramul, țărrrișoarrra sfântăși alte d-astea (pe care cei mai bătrâni le-am auzit și pe vremea lui Dej, și pe a lui Ceaușescu, ba încă și mai apăsat recitate) îi sunt mai aproape de inimă decât propria-i familie, are ezitări de neînțeles și face niște fandoseli de domnișoarăcu studiile la pension prin Elveția, încât nu știi ce să mai pricepi. Păi, băi, flăcău, vrei sau nu la Națională? Dacă da, semnează naibii, că-i juma’ de an de când o tot freci: că după calificare, că înainte de turneul final, că în timpul acestuia, apoi că imediat ce se termină, iar aia de la FRF, papagalii ăia de Burleanu și Stoichiță, tot grohăie că treaba-i ca și făcută, că „Edi sigur rămâne”, că „reprerzentativăe viața lui / visul lui de-o viață”. Să mori tu că familia a devenit brusc „mai importantă decât reprezentativa”? N-ar fi mai simplu să le spui papagalilor că vrei atâta salariu, sau cu atâta mai mare decât precedentul, pe baza performanței indiscutabile, și să terminăm naibii cu fițele și fandoselile?
Altă chestie care-mi scapă e prestația alor noastre în preliminariile cupelor europene: niciodată Steaua / FCSB n-a dat 7 goluri într-un meci, cu atât mai lăudabil cu cât s-a petrecut în deplasare, iar Corvinul a surclasat, tot în deplasare, pe vicecampioana Ungariei, care nici ea, cred, n-a primit prea des 4 goluri, ba încă și la zero!, pe teren propriu. Să fie oare o schimbare de atitudine având punct de plecare tocmai performanțele Naționalei? Doamne ajută!