Ceva îmi scapă

Dacă s-ar organiza o competiție a telespectatorilor de fotbal, am convingerea că m-aș putea număra printre protagoniști, atât la durată (văd meciuri de când a apărut televiziunea, de prin 1957) cât și la densitate, întrucât week-end-urile le petrec urmărind fotbal peste fotbal (chiar la propriu, având cele două televizoare așezate unul deasupra celuilalt!) Cu atât mai ciudat este ceea ce mi se întâmplă, cel puțin în privința fotbalului românesc: cu cât văd mai mult, cu atât înțeleg mai puțin! Concret: văd meciul, interpretez fazele atât cât poate unul care a jucat vreo 10-11 ani oficial și care a urmărit fotbal vreo 50 de ani la televizor, iar la urmă trag niște concluzii, cred eu, justificate de ceea ce s-a petrecut pe teren. … Iar apoi vin Ăia (cum care? Toți!) și zic cu totul și cu totul altceva decât mine. Concret: la meciul CFR Cluj – Dinamo, am văzut un arbitru, Tudor, preocupat să nu defavorizeze vreuna din echipe. Dar parcă nițeluș mai mult a avut grijă să-și apere pielea de o eventuală „răscoală” a spectatorilor, și așa inflamați numai la vederea lui Dinamo. Drept pentru care, la un gest de o mârlănie fără egal a unui fundaș al CFR-ului (ăla care a tras o palmă istorică unui atacant dinamovist) s-a repezit într-acolo, spre locul faptei. Îi și vedeam pe clujeni rămânând preț de aproape o repriză în 10. Aiurea! Arbitrul i-a mustrat (nu părintește, că orice tată român i-ar fi tras șuturi fiului capabil de așa golănie) cumva cordial pe cei doi, apoi a dat fiecăruia câte un „galben”. Poate că-l merita și dinamovistul, dar cu siguranță că pentru celălalt nu există în nici un regulament altceva decât „roșu”. Mai târziu, spre final, a luat de bună semnalizarea tușierului (bolnav psihic?, chior, vândut?) și a fluierat ofsaid la Dănciulescu care când a plecat în cursă mai avea vreo 5 metri buni până la fundașul care-l scotea din ofsaid. Iar Tudor, plasat mai bine decât tușierul, am convingerea că a fost fericit că ăla e tembel și că poate păstra rezultatul egal din acel moment. Care-i urmarea? Păi, mai către noapte, s-au pus pe înjurat arbitrajul… domnii Mureșan și Paszkany, șefii lui CFR! Știți că nu mă dau în vânt după Dinamo și șefii ei. Dar nici măcar Borcea ori Turcu n-au avut vreodată atât tupeu. Ori mi-a scăpat mie ceva, ori m-am prostit. Iar dacă nu, atunci înseamnă că ăștia încearcă să ne ia de proști.