Auzi cum îi zic specialiștii: ”senzitivitate conformă”. Cum ar veni, dacă spui că te aștepți ca în viitor economia să meargă prost și situația generală a României să se înrăutățească, dar nu și propria ta stare financiară, se cheamă că ești suspect de un soi de conformism. Așa zice lumea, așa zic și eu, deși chestia asta nu se referă și la mine.
Cam așa s-ar traduce și mai pe românește, principala concluzie a unei cercetări realizată de INSOMAR la sfârșitul lui ianuarie anul curent, dată publicității în cursul zilei de luni. Și bine-i zic cei de la INSOMAR, pentru că am văzut și alte date din sondaj care confirmă cele de mai sus.
Așadar, în timp ce 60 la sută dintre români cred că cea mai afectată de criză, în 2009, va fi piața muncii, 65 la sută spun că nu-și fac griji că și-ar putea pierde locul de muncă. Peste 55 la sută anticipează că actuala criză va afecta situația economică a României, dar numai 27 la sută că asta se va întâmpla și cu propria situație financiară și, chiar mai surprinzător oarecum, doar 20 la sută cred că le va fi afectată viața lor și a familiilor lor în general. Și dacă tot trecem printr-o perioadă plină de scandaluri legate de situația din spitale, să mai spunem că doar 18 la sută din populație își face griji legate de sănătate.
Suntem, cum ar veni, o țară de inconștienți? Nu știu, dar un răspuns vom afla poate peste câteva luni, când efectele crizei se vor face cu adevărat simțite și când, spun specialiștii, acestea vor atinge cam toate straturile sociale.
Până atunci avem o părere personală care sună cumva și a explicație. Ea aparține unui participant la dezbaterea organizată ieri de INSOMAR, cu ocazia lansării sondajului cu pricina. E vorba de sociologul Dorel Șandor. “E plină România de bani nemunciți”. Americanii îi zic “soft money”. Cum ar veni, bani obținuți ușor, chiar prea ușor.
Mda, cred că vă dați seama la ce se referă Dorel Șandor. Da, e vorba de consumul exagerat din ultimii 3-4 ani bazat pe credite. Asta să genereze oare percepția deformată a multor români cum că lucrurile nu pot sta chiar atât de rău? Să fie de vină această ușurință cu care s-au pricopsit în ultimii ani cu o mulțime de bunuri, de la case la plasme și de la mașini la telefoane mobile scumpe? Poate și asta.
Cert e că, dată fiind situația descrisă de sondajul cu pricina, anul 2009 ar putea fi unul plin de surprize. Și nu mă gândesc neapărat la cele de senzație mediatică, scandaloase, cu priză la publicul telespectator, ci la altele mult mai subtile și insidioase. Cum ar fi să fi dat afară de la job după ce cu câteva zile ți s-a transmis pe cale oficială că firma e solidă și că nu vor fi restructurări. Și să te întrebi cu ce-ai greșit când tu ești același angajat conștiincios, responsabil și cu respect nemărginit față de șefi. Și să-ți spui apoi că sigur te-a săpat cineva și abia apoi să realizezi că nici vorbă. Pentru că după tine mai vin în șomaj câteva zeci sau sute de foști colegi de muncă și să-și dai seama că e vorba de criza aia de care se vorbea pe la începutul anului, dar pe care n-o vedeai decât în curtea celorlalți. Asta-i genul de surpriză despre care nimeni nu vorbește în gura mare, nu face rating, nu schimbă miniștri și nici nu produce cutremure în clasa politică.
Am dat un simplu exemplu, evident, ipotetic. Mai pot fi și alt gen de drame din astea, pe care le-aș numi “drame mici și mijlocii”. Nu le mai înșir, le știți și dumneavoastră. Mai spun doar atât. Oameni buni, criza asta chiar există și ne privește pe toți. Și nu-s de acord cu un alt invitat la dezbaterea INSOMAR, Cornel Codiță, care susținea că pur și simplu noi nu suntem capabili nici măcar să importăm o criză precum cea care face deja ravagii în lumea bună. Am fi, chipurile, “cel mai instruit popor în strategii de supraviețuire”. Da, avem acest instinct, dar problema e alta. Poți supraviețui dacă are și cine să te ajute. De data asta mă tem că nu. Asta nu înseamnă că trebuie să ne alarmăm. Un pic de modestie și ceva mai mult realism, doar atât.
