Cetatea „ascunsă“ în vârf de munte

La 11 ianuarie, Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare, Începătorul vieții de obște. S-a născut în jurul anului 430 în satul Mogarion din părțile Cezareei Capadociei, nu departe de Comana, în estul Turciei. În timpul copilăriei, glasul său înălța imne de slavă lui Dumnezeu în biserica din Comana, lăcaș în care a buchisit primele slove ale teologiei.
Tradiția spune că primul mare părinte al Bisericii pe care l-a întâlnit Teodosie a fost Cuviosul Simeon Stâlpnicul, în Antiohia. Acesta l-a întâmpinat chemându-l pe nume și binecuvântându-l, deși nu-l văzuse niciodată.
Anii tinereții
În timpul domniei împăratului bizantin Marcian (450-457), a ajuns la Ierusalim, cu gândul de a se retrage ca anahoret în deșertul Iudeii. La intrarea în partea veche a Ierusalimului, a fost întâmpinat de Longhin, un cuvios părinte capadocian slujitor al Bisericii Învierii Domnului ce avea chilia lângă Turnul lui David, citadela antică situată alături de Poarta Jaffa. Deși era râvnitor al vieții petrecute în liniștea pustiei, nu a primit binecuvântarea bătrânului Longhin de a se retrage, de teama înțeleptului monah ca tânărul Teodosie să nu cadă în ispita călugărilor schismatici din deșert care nu mai erau în comuniune cu monahii ortodocși, urmând ereziile lui Eutihie și Dioscor. De altfel, pentru combaterea ereziei monofizite a fost convocat Sinodul al IV-lea Ecumenic, întrunit în anul 451 la Calcedon.
În anul 456, Glicheria (Ikelia), o femeie pioasă, construia o biserică închinată Maicii Domnului, în locul în care Protoevanghelia lui Iacob spune că Fecioara Maria s-a odihnit, de unde și numele vechi de „Kathisma”. Acest lăcaș octogonal este înălțat la jumătatea distanței dintre Ierusalim și Betleem, în actuala localitate Ubediyyeh. Longhin l-a încredințat pe tânărul monah Teodosie Glicheriei, pentru a sluji în această biserică. Deși nu dorea să se despartă de părintele său, Teodosie a dovedit smerenie întru ascultare, primind a locui într-o chilie lângă lăcașul nou zidit. După trecerea la Domnul a celei ce ctitorise biserica, Teodosie a fost numit chelar al acestui lăcaș. După moartea eclesiarhului bisericii, a fost chemat de frații slujitori în această demnitate, însă a refuzat, considerând că venise momentul să se retragă în pustiu.
Retragerea în pustiu
La început s-a așezat în regiunea Metopa, alături de anahoretul Marin și avva Luca, ucenici ai Sfântului Eftimie cel Mare, de la care a învățat regulile viețuirii în deșert. După câțiva ani, s-a așezat în muntele unde acum se găsește mănăstirea sa și unde odihnesc sfintele sale moaște, la aproximativ zece kilometri de Betleem. Tradiția spune că în peștera în care s-a așezat Sfântul Teodosie au poposit cei trei magi care s-au închinat cu daruri pruncului Hristos, în Betleem. Adoptând o viață ascetică într-un regim auster, se hrănea numai cu rodul plantelor, într-o neîncetată postire. Dorea să se bucure de liniștea rugăciunii, de aceea la început nu a avut decât un ucenic. Pentru că nu a rezistat vieții austere, ucenicul a fost trimis la alt duhovnic. Ajungând la Marcian, starețul unei obști de lângă Betleem, tânărul i-a povestit acestuia viața pe care o duce cuviosul Teodosie în peșteră. Chemându-l pe Teodosie, avva Marcian i-a arătat că „nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă” (Matei 5, 14), iar pe el, care dorise să se ascundă de oameni, Dumnezeu îl va descoperi multor ucenici. Împlinirea proorociei nu avea să zăbovească prea mult, în jurul cuviosului Teodosie sporind o obște vestită în toată Palestina.
Pe când se afla în peșteră, ducând viață pustnicească, un bărbat cu numele Acachie, creștin iubitor de Dumnezeu având titlu senatorial de „ilustrus”, a venit să îl asculte, renumită fiind deja petrecerea sa minunată în pustiu. Știind că sfântul nu primește nici un dar de la nimeni, ci viețuiește doar cu hrana plantelor, Acachie a îngropat tainic în peșteră o cutie cu o sută de „solidi”, monedă romană cântărind 4,5 grame de aur. La întoarcerea în Bizanț, a continuat să-i trimită în fiecare an o sumă de bani în dar. La o zi după plecarea senatorului imperial, Cuviosul Teodosie a descoperit cutia cu monede ascunsă în peșteră. Primul lucru pe care l-a făcut cu acei bani a fost înființarea unui arhondaric deasupra peșterii sale, în care primea pe oricine dorea să-l viziteze. Apoi a cumpărat doi asini, pe care-i folosea pentru a căra cele de trebuință construirii chinoviei. Văzându-i activitatea, mulți ucenici îl rugau să-i primească, iar cuviosul Teodosie s-a dovedit părinte bun pentru toți cei ce doreau să ducă viață de obște alături de el.
Hirotesia întru arhimandrit și obștescul sfârșit
Stareț al unei obști înfloritoare pe care o îndrepta pe cărările mântuirii, Cuviosul Teodosie a dobândit un loc de cinste în rândul monahilor palestinieni. După moartea avvei Marcian, monahii din pustiu s-au adunat în jurul bătrânului patriarh Salust (486-494) și au ales pe Cuviosul Teodosie arhimandrit și superior al tuturor așezămintelor monastice din Țara Sfântă. Cuviosul Teodor de Petra, ucenicul său, a mărturisit despre viața Sfântului Teodosie, așternându-i viața în manuscris.
După o perioadă de mai bine de cincizeci de ani petrecută în asceza deșertului, Teodosie a căzut în patul suferinței, încredințând sufletul său lui Dumnezeu la vârsta de peste o sută de ani. A trecut la cele veșnice la 11 ianuarie, în cea de-a douăzeci și doua lună a împărăției împăratului Justinian cel Mare (527-565), așadar în anul 529.
Complexul monastic de la Iordan
Mănăstirea Sfântului Teodosie a fost pusă sub ocrotirea Născătoarei de Dumnezeu, complexul cuprinzând trei biserici, trei bolnițe și alte arhondarice. Invazia persană avea să distrugă așezământul sfântului, actualul ansamblu fiind construit în timpul stăpânirii grecești a zonei. În același loc, cruciații ridicaseră un altar de rugăciune, ale cărui ruine au fost încorporate în noua biserică grecească. Aflată în Ubediyyeh, la doar 12 kilometri de Betleem, la început a fost mănăstire de călugări, dar în prezent este viețuită de maici, unele dintre acestea, originare chiar din România.
Într-o peșteră din curtea mănăstirii se află mormântul Sfântului Teodosie cel Mare, adăpostit de o frumoasă capelă din piatră. (www.ziarullumina.ro)