Cetatea a rămas datoare

Sîmbătă dimineață, spre prânz. Vreme blândă cu fotbalul în Regie. Numai că la fel de blând s-au comportat și fotbaliștii Sucevei cu echipa gazdă. A fost imposibil de aplicat modelul celor de la Prefabricate Modelu, care le-au dat scor studenților la București. După meciul din prima etapă de la Mogoșoaia, nici de data asta n-am avut șansa să văd măcar un gol al Cetății. Tipicul a fost același, înfrângere cu 1-0, gol în prima repriză. Dar ce diferență de exprimare! Cei care mă impresionaseră, Sitaru și Roman, au fost de data asta niște anonimi. Primul a părut oarecum în urmă cu pregătirea fizică, emblematic fiind sprintul umăr la umăr cu Dacian Varga, care a trecut pe lângă el ca acceleratul. Roman are scuza exilării undeva pe banda dreaptă, cu sarcini mai degrabă defensive, un post sub posibilitățile sale, după părerea mea. Pe la mijlocul reprizei secunde a fost avansat lângă Prisacă, acest Crouch al Cetății, fără mare efect însă, întrucât aștepta pase care nu veneau. În partida cu Petrolul fusese mijlocaș central, cu randament sensibil superior.
Golul l-a semnat Curelea, dar autorul moral a fost acest Dacian Varga, care a făcut o cursă pe stânga, a fost întâmpinat în preajma careului de trei suceveni, însă aceștia au lăsat fiecare pe seama celuilalt intervenția decisivă, probabil de teama unui fault într-o zonă periculoasă. Varga a ieșit cumva din clinci, a centrat în careu de unde Curelea a reluat simplu. Mă așteptam ca de la cabine să iasă o echipă a Sucevei mult mai motivată. N-a fost deloc așa, dimpotrivă, jocul fiind vreme îndelungată la discreția Sportului care și-a creat 5-6 mari ocazii de gol. Capul răutăților a fost cuplul Curelea-Ferfelea, un fel de Sfârlează cu Fofează ai Regiei, care la un moment dat s-au împins reciproc în careu pentru a finaliza o fază de atac. Numai că urmașii lui Mazilu, aflat în tribună, n-au căpătat și eficiența acestuia. Iureșul a trecut și în fine Cetatea a izbutit să împingă jocul spre careul advers. Am notat un șut bun, puțin alături, al decarului Apetri, precum și niște mingi aruncate spre careul mic, de unde, cu puțină șansă, ar fi putut ieși golul egalizator. Trebuie însă s-o spun, ar fi fost un premiu cam mare pentru ce a arătat Cetatea sâmbătă. Păcat că Rostaș a intrat târziu, se simțea nevoia unui vârf tehnic, care să țină de minge și să destabilizeze apărarea adversă prin dribling. Exact asta a încercat să facă Rostaș, obligându-i în câteva rânduri pe studenți să-l faulteze în preajma careului. Până la urmă, golul era să cadă tot în poarta lui Rohețki, însă un junior introdus pe parcurs de Mulțescu a reușit o execuție hilară, respingând practic mingea de la un metru de poarta goală!
Motivele jocului slab trebuie căutate exclusiv în ograda proprie, întrucât arbitrajul a fost unul de calitate, apostrofat aiurea de publicul „cunoscător” de la oficială. Micul grup de suporteri suceveni, la care s-au adăugat probabil câțiva studenți din cămine, a fost pașnic, fiind de apreciat faptul că nu și-a apostrofat nici o clipă favoriții, în ciuda evoluției dezamăgitoare.