Poetul peruan exilat în ultimii cincisprezece ani ai vieții sale la Paris, a cărui ingratitudine a cunoscut-o cu prisosință, și-a cucerit abia post-mortem gloria pe care restrânsa, dar prodigioasa lui operă i-o conferă de drept. Cunoscut la noi în țară prin traducerea primului său volum, „Heralzii negri” (de către împătimitul hispanist Mihai Cantuniari), Vallejo (1892-1938) este, în ciuda sintaxei criptice uneori, purtătorul unui mesaj atât de zguduitor uman, încât viziunile lui conving și covârșesc totodată sensibilitatea oricărei limbi. Depășind ismele de orice coloratură (deși contemporan cu ele), sfidând orice fel de retorică prin capacitatea lui extraordinară de a sfâșia emoția, abandonând moliciunea ironiei în favoarea imprecației caustice și jocurile formei în folosul lirismului brut, clamând incertitudinea paradoxurilor sângerânde ca niște schelete ecorsate, ca niște vieți mutilate – poezia lui Vallejo pare a țâșni nemijlocit dintr-o scăpărare dură și singulară, dintr-un cutremur spiritual; de altfel, „Piatra neagră pe o piatră albă” se intitulează unul din cele mai cunoscute texte ale sale, în același timp testament poetic.
Sursa: www.ishop.ro
