„Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece”

Lumea aceasta nu va dura la infinit în forma care se află acum. Va veni o vreme când se va sfârși această lume și va începe alta, în care și cerul și pământul se vor înnoi și neamul omenesc care va exista la ora aceea, va fi transformat, va fi transfigurat. Din oameni pământești materiali, cum suntem fiecare din noi, vom deveni niște oameni cu însușiri duhovnicești, oameni nestricăcioși; materia aceasta care este în noi se va transfigura. Aceste lucruri par de necrezut, însă așa va fi.
Mântuitorul a spus și aceste cuvinte: „Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece”.
Ce a spus Iisus Hristos rămâne valabil în toată veșnicia, căci este Dumnezeu din Dumnezeu, Dumnezeul întrupat, Care știe toată această perioadă a lumii și tot viitorul ei și sfârșitul ei și continuarea ei cu veșnicia cea fără de sfârșit.
Așadar vom muri. Fiecare moare la timpul său.
– Nimeni nu scapă de judecată!
Dar, după ce murim se întâmplă ceva cu noi: nimeni nu scapă de judecată! Este o judecată particulară, pentru fiecare, și mai este una obștească, la sfârșitul lumii. Judecata particulară este numită și provizorie, pentru că este judecat numai sufletul. Dar sufletul nu este singur în lumea aceasta. Sufletul își are viața împreună cu trupul, și împreună fac și fapte bune, fac și fapte rele.
De aceea sufletul va fi judecat după cum și-a dus viața împreună cu trupul, fie în fapte bune, fie în fapte rele.
La judecata particulară sunt trei elemente care contribuie: conștiința noastră – a fiecăruia din noi -, îngeri buni și îngeri răi sau diavoli. Conștiința, la judecata particulară, ca și la cea universală, va fi foarte luminoasă; nu-i va scăpa nimic din ceea ce s-a întâmplat în viața ei. Va vedea faptele rele, mai ales. Le va vedea foarte clar și va simți o mustrare de conștiință foarte mare și un regret pentru că n-a făcut fapte bune. Atunci își va da seama fiecare ce valoare are o faptă bună și o faptă rea. Deci conștiința va fi foarte activă și va avea un rol foarte important.
Mai apar îngerii și demonii. Demonii se țin de noi toată viața aceasta. Chiar dacă vrem să facem fapte bune, ei caută să ne târască la fapte urâte, murdare, care jignesc pe Dumnezeu și-L supără. Dumnezeu S-a întrupat pentru noi anume, ca să mergem pe calea Lui, să ajungem în lumină, nu în întuneric. Ori diavolii sunt foarte egoiști. Vor ca, dacă se poate, toată lumea să meargă pe calea lor, după indicațiile lor. Adică să trăiască lumea în fel de fel de păcate urâte – toate păcatele sunt urâte de fapt – și să meargă împotriva lui Dumnezeu.
Diavolii nu îndrăznesc să batjocorească pe Dumnezeu, dar ne conving pe noi, oamenii, să facem fapte care nu-I plac lui Dumnezeu. Așa încât diavolii ne bagă în foc. Ei întâi ne obligă aproape să facem fapte rele, iar după aceea, la judecată, ei ne vor condamna că am făcut cutare sau cutare faptă rea. Îngerii lui Dumnezeu care vor fi de față și îngerii păzitori ai fiecăruia dintre noi vor urmări să ne apere, să arate faptele noastre bune, să arate momentele în care ne-am pocăit.
Totuși, cît ar fi un om de rău, are din când în când momente când se căiește că face lucruri rele. Pentru îngerul păzitor contează această mustrare de conștiință și se bucură când un om păcătos caută să se întoarcă, să renunțe la viața lui ticăloasă ca să se întoarcă pe calea cea bună, calea lui Dumnezeu.
Rolul Îngerilor
Acest rol îl au îngerii, să arate toate faptele bune ale noastre, ale fiecăruia, deși Dumnezeu știe despre fiecare ce a făcut. Faptele noastre, bune sau rele, sunt înscrise în noi, încât, când vom apărea la ziua Judecății, ne vom vedea cum suntem pe dinăuntru și, mai ales, ne va vedea Hristos, Care ne va judeca. Va fi o primejdie și o priveliște foarte grea, apăsătoare, pentru că faptele noastre vor fi văzute de toată lumea, de lumea pământească și lumea îngerilor. De aceea va fi o mare rușine pentru noi, care am trăit în fapte urâte și o mare bucurie pentru cei buni, căci se vor sublinia faptele noastre făcute în smerenie și în dragoste.
Ne va judeca Hristos după cum am trăit fiecare. Cei drepți vor trece de-a dreapta Lui, spre bine; iar cei răi, păcătoși, de-a stânga, pentru iad. Nu vor intra deodată, nici în fericirea veșnică și nici în munca veșnică cei care vor fi judecați, ci mai întâi într-un loc, într-o stare de provizorat și vor fi așa cum se întâmplă la procesele omenești, la judecată.
La judecata particulară nu se dă nici pedeapsă, nici răsplată definitivă, pentru că omul n-a făcut păcate sau virtuți, singur numai cu sufletul lui, ci a făcut și cu trupul. Și de aceea se așteaptă judecata universală la sfârșitul istoriei, când vom da seama fiecare de faptele noastre bune sau rele.