Certitudinile primarului Ion Lungu

Textul comentariului de față a fost provocat de un interviu pe care primarul Sucevei, dl Ion Lungu, l-a acordat la începutul acestei săptămâni unui cotidian local. Un interviu în care domnia sa a spus foarte multe lucruri de bun-simț – așa cum este chestiunea legată de faptul că politica, fie aceasta la nivel național ori local, trebuie să se mențină în limitele civilității – dar și anumite lucruri din care transpare imaginea unui om care – poate datorită funcției pe care, momentan, o ocupă, poate datorită structurii de personalitate – este lipsit de orice dilemă. Cu alte cuvinte, a unui om pentru care zicerile absolute, fără rest, parcă împotriva relativității cotidiene, constituie o atracție imprescriptibilă. Ori acest lucru nu mi se pare că se constituie, în mod necesar, într-o calitate a unui om politic. Spre exemplu, una dintre conjecturile domniei sale de acest gen este aceea potrivit căreia în politică nu există prietenii ori simpatii, ci doar interese de moment ale partidelor. Este, desigur, un truism să susții că partidele au interese. Partidele sunt constituite din oameni, iar orice individ are propriile sale interese. Teoria politică recentă admite, în acest sens, că nici un politician nu face politică dacă nu știe că, prin urmărirea interesului public, își poate obiectiva și interesele private. Dar a elimina din start afinitățile elective (prieteniile, simpatiile) din politică este ca și cum ai spune că avem de-a face cu un domeniu în care fundamental este neprincipialul, adică lipsa oricărui principiu. Din acest punct de vedere, aș spune că e foarte posibil ca această realitate să se regăsească în cadrul PNL, iar „evoluția” post-2004 a acestui partid nu face decât să confirme acest lucru. O altă zicere din care transpare lipsa de dileme a d-lui primar este aceea potrivit căreia „PNL a rămas singur la guvernare”. Eu aș relativiza și aici, amintindu-i domnului Lungu că la guvernare se află și UDMR, iar guvernul alcătuit din miniștrii celor două formațiuni a fost luat în franciză de PSD. Prin urmare, acest guvern rezistă atâta vreme cât are chef partidul „prostănacului”, cel care urmărește două obiective prin menținerea PNL la guvernare: să-și promoveze proiectele de legi și să atragă în propriu-i bazin electoral nemulțumiții față de această guvernare. Iar semnele că primul obiectiv al PSD e cel mai ușor de îndeplinit au devenit evidente odată cu legea pensiilor, care n-are de-a face cu liberalismul invocat de dl Lungu și companionii liberali ai domniei sale, după cum la fel se întâmplă cu modificările recente aduse Codului Muncii, de perfectă extracție social-democrată. O ultimă certitudine a primarului Sucevei pe care aș vrea s-o transfer din zona absolutului în aceea a relativului este aceea că „PNL este un partid calitativ, nu unul de mase”. Într-adevăr, acest lucru e vizibil, prin „calitatea” producțiilor ministeriale ale acestui partid, și m-aș gândi numai la cei care dețin portofoliile Administrației, Justiției și Educației. Curată calitate, monșer, de zici că nici Brătianu nu putea să aleagă mai bine! Poate că dl Lungu va deveni mai moderat în tentativele de absolutizare și poate își va pune mai multe întrebări, înainte de-a emite certitudini, odată cu rezultatele primelor alegeri din seria ce va urma. O serie pentru care, din câte se pare, PNL nu se anunță a fi un competitor de cursă lungă…