Cerșetorii romi în Europa sprijină politica românească

Cine azis că ambasadorii României sunt cei mai mari trântori naționali? Un exemplu recent arată că au și ei activitate, chiar dacă doar de ochii lumii.
Despre ce este vorba? Păi, un oficial din Luxembourg, scârbit de abundența cerșetorilor români, s-a exprimat despre ei că sunt „dezgustători și obraznici, scăpați de sub controlul țării de origine.” Și că aduc atingere „securității, liniștii și salubrității orașului.”
Lucru cu care toți românii care au călătorit mai mult ca găina în jurul cotețului trebuie să pice de acord. Așa este. Și-ncă domnul acela s-a exprimat elegant, fiindcă acești subromâni sunt de fapt interfața dintre Europa și țara noastră. Desigur, avem medici, arhitecți și ingineri, dar și muncitori de rând, care se poartă exemplar în străinătate. Dar aceștia își văd cuminte de treaba lor, nu deranjează pe nimeni și nu ies cu nimic în evidență. Pe când cerșetorii ies.
Cu toții am înțeles al o sută de miilea mesaj trimis de Europa prin vocea oficialului luxembourghez, în afară de ambasadorul României din țara respectivă, o anume madam Iftimie. Care, din funcția ei plătită cu un sac de euro lunar, s-a burzuluit spre Europa, denunțând „discursul de ură”, specific celor care generalizează.
Păi, madam, stai cuminte, ia un extraveral și du-te la casierie, să-ți încasezi prima pentru luarea matale de poziție! Îți înțelegem opărirea, mai ales dacă amintim că rețelele de cerșetori cotizează masiv la anumite pușculițe din politica românească.
Fiindcă altfel, fără sprijin discret din politică, nici nu ar fi rezistat cerșetoria internațională, ramură de bază a clanurilor analfabete de interlopi romi. Aceste rețele ale rușinii ar fi putut fi desființate în maxim trei luni, dacă ar fi existat bunăvoință.
Dar nu a existat. Era nevoie de banii lor. Dacă nu mă credeți, întrebați-l pe prietenul nostru Severin Tcaciuc.