„Cernăuțiul meu” și „Zorile Unirii la Suceava”

Cu prilejul deschiderii expoziției cu genericul “90 de ani de la Unirea Bucovinei cu România”, care a avut loc vineri la Muzeul de Istorie din municipiul Suceava, Complexul Muzeal Bucovina a pus gratuit la dispoziția publicului două volume recent scoase de sub tipar. Cernăuțiul de-a lungul evoluției sale ca urbe
Este vorba de “Cernăuțiul meu”, volum care reproduce sub acest titlu textul manuscris al scriitorului pribeag Dragoș Vitencu (1908-1984), cu cele două părți în care era structurat – “Cronica romanțată a târgului Cernăuți” și “Tradiții și obiceiuri studențești bucovinene” (ediție îngrijită de Aura Brădățan, muzeograf la Casa Memorială “Simion Florea Marian”) și “Zorile Unirii la Suceava”, carte semnată de istoricul Mihai-Aurelian Căruntu.
Dacă în volumul „Cernăuțiul meu” textul este ilustrat cu cele 49 de fotografii care însoțeau manuscrisul (de la imagini cu ruinele vechii cetăți Țețina, la cele care prezintă Cernăuțiul de-a lungul evoluției sale ca urbe, cu străzile, bisericile și monumentele sale), în cel de-al doilea volum (care prezintă cronologia evenimentelor referitoare la Unirea Bucovinei cu România și reproduce textul lui Anton Ionescu privitor la intrarea trupelor române în Bucovina) autorul a selectat o serie de fotografii interesante atât pentru istoria Cernăuțiului, cât și pentru cea a Sucevei.
„Răspunzând chemării populației bucovinene…”
Putem vedea cum arăta, la început de secol XX, Primăria Suceava și Vama Burdujeni, cum a fost primită de populație armata română la Cornul Luncii, sau cum se prezentau, la câțiva ani după Unire, o parte dintre voluntarii suceveni ai României Mari.
Volumul reproduce în fotocopie Moțiunea de Unire a Bucovinei cu România, votată la data de 28 noiembrie 1918, și ne prezintă chipurile principalilor protagoniști ai momentului.
Între aceștia, fotografia mr. Anton Ionescu cu textul scris de mâna acestuia: „Răspunzând chemării populației bucovinene, având și încuviințarea D-lui general Zadic, Comandantul Div. 8 – fără alte instrucțiuni decât a ține o strânsă legătură cu Primarul Orașului, distinsul prof. Eusebie Popovici, în zorii zilei de 6 Noiembrie 1918, am trecut cel dintâi în fruntea a 48 de grăniceri, grade inferioare și un ofițer, desființând granița și intrând în vechea capitală a Moldovei cântând <Pe-al nostru steag e scris unire>, am arborat tricolorul românesc sus pe turla Primăriei, ca vântul suflând în faldurile lui să aducă știrea întregii populații bucovinene că a sosit ceasul de scuturarea ei de sub jugul austriac…”.