Zidiri. Reședița metropolitană. Prin prea înalta resoluțiune din 16 Noemvre 1860, încuviință Majestatea Sa zidirea unei reședinți noi, pe locul celei vechi. Episcopul Hacman sfinți, îndată, a doua zi după sfințirea catedralei, adică în 6/18 Iulie 1864 și temelia reședinței.
Edificiul întreg, dimpreună cu întocmirile din lăuntrul lui, a stors, din Fondul Religionar, suma colosală de 1.830.000 florini v.a. (N.R.: florini vienezi).
Întregul edificiu a fost deplin gata în 1878.
Conducerea artistică a edificării a fost încredințată arhitectului și maestrului de zidiri din Viena Iosef Hlavka.
Edificiul e făcut în stil bizantin și constă din trei palate mari; între ele, e o grădină spațioasă și împodobită cu straturi de flori și cu două rânduri de salcâmi.
În palatul nord-estic, se află Sala Sinodală, odăile metropolitului, biroul Consistoriului, Capela Metropolitană, cu un turn înalt și aurit.
Hramul ei (patronul ei) e Sfântul Ioan Botezătorul.
Mai sunt și multe alte odăi de locuit.
Palatul nord-estic, de asemenea cu un turn înalt și aurit, se numește Casa Preoților. Până nu demult, locuiau, acolo, mai multe familii și, în parte, locuiesc și acuma.
Totodată, se mai află, acolo, Cabinetul de lectură al Societății Academice „Junimea”, tipografia preoțească etc.
În palatul sau aripa sud-vestică, se află seminarul clerical ortodox-catolic (greco-oriental) archiepiscopesc, fundat în 1826.
Prin Rezoluțiunea împărătească din 6 August 1826, se decise crearea Institutului Teologic Greco-Ortodox în Cernăuți, carele se și deschise în 4 Octombrie 1827. Patru luni mai târziu, adică în 12 Februarie 1828, urmă, în temeiul Decretului Cancelăriei Supreme Aulice de Război, din 8 Ianuarie al aceluiași an, și deschiderea seminarului clerical.
La acest institut greco-ortodox nou creat s-au propus științele teologice, după același plan care era statornicit pentru facultățile teologice romano-catolice.
Institutul Teologic a funcționat până în anul 1875 (a fost desființat prin Prea înalta resoluțiune împărătească din 29 August 1875), în care an a fost înlocuit și el prin Facultatea teologică greco-ortodoxă, dară și aceasta nu ca facultate de sine stătătoare, după cum era dorința Consistoriului, ci ca o parte a Universității c.r. Francisco-Iosefine.
Cu seminarul clerical e împreunată și școala cantorală ortodoxă catolică (greco-ortodoxă), întemeiată în 1838. Sus, în seminarul clerical, locuiesc alumnii seminariali, mai toți Români, și prepoziții lor; jos, e biroul decanului de la Facultatea teologică, biblioteca seminarială, sălile unde se țin prelegerile teologice. Sus se mai află o capelă, unde se roagă seminariștii, seara și dimineața, iar jos e capela seminarială, unde merg teologii, Duminica și sărbătoarea, la biserică.
Corul seminariștilor se duce, de regulă, la Catedrală. Bisericuța seminarială e o frumusețe, atât în privința picturii, cât și a construcțiunii ei arhitectonice.
Catedrala arhiepiscopală. Prin înalta Ordinaciune a guvernului, din 17 Mai 1792, Nr. 15.126, se încuviința zidirea bisericii catedrale greco-neunite, pe spezele Fondului Religionar, și avea să se întrebuințeze pentru zidire, fără cumpărarea locului, suma de 104.157 florini 22 ¼ creițari.
În 15 Iulie 1844, se sfinți temelia. După un răstimp de 8 ani, adică în 1852, zidirea fu gata și s-a luat în seamă în 5 Noemvrie de înaltul guvern.
Întocmirea din lăuntru se trăgăna, însă, încă mulți ani. Edificiul, cu întocmirea lui lăuntrică, cu planarea, plantarea și îngrădirea locului primprejur, cauză speze enorme. Spesele ajunseseră până la suma de 200.000 florini v. a.
Biserica, cu totul la un loc, s-a putut da în în seama episcopului abia în 13 Iulie 1864. Sfințirea bisericii catedrale se făcu de către episcopul Hacman, în 5/17 Iulie 1864.
Catedrala e zidire cu cupole, după modelul bisericii „Isac” din Petersburg. Ea-i cam un pătrar și jumătate de oră depărtată de reședință. Hramul ei e la „Pogorârea Spiritului Sfânt”.
În timpul mai din urmă, a trebuit să fie ea reparată. Reparatura ei a ținut cam vreo patru ani și s-a finit în 1896. Spesele reparaturii se urcă la 80-100.000 florini v. a.
Personalul ei e: un arhipresviter (protopapa), un deutereuon, un esarch, un archon, un periodeut, un archidiacon, un diacon, doi cantori, trei paraeclesiarchi (ponomari). Deutereuonul e predicator pentru limba română, esarchul catedral e, totodată, predicatorul pentru limba ruteană” [1].
[1] Patria, Anul III, Nr. 291, Nr. 292, Nr. 293, Nr. 294, 295, 297, 299, 301, 304, 306, începând cu ziua de 30 Iunie / 12 Iulie 1899