CERNĂUȚI (IV). Despre elementele temeinice ale identității naționale, avem mărturii berechet, în „Amintiri din viața autorului” (Cernăuți 1899), de I.G. Sbiera.
„Dorita bibliotecă s-a înființat, sub administrarea mea, în anul 1857, cu un număr mic de cărți, parte cumpărate pe niște bani adunați de pe la studenți, parte dăruite de către unii binevoitori… În anul 1871, tot cu această destinare, o dăruii Societății pentru cultura și literatura română în Bucovina…
Esista, pe la 1861, în Cernăuț, un casin, în care erau înscriși bărbați din toate păturile soțiale, din oraș și chiar de la țară, fără privire la naționalitatea lor, prin urmare, și mulți Români. Se adunau acolea, în fiecare seară, un număr destul de mare; conversau împreună, citeau gazete, jucau biliard, cărți etc… Nu-mi plăcea cum floarea Românilor face întru toate causă comună cu străinii… Mi-am zis, dară, că este de neapărată trebuință existența pentru Români îndeosebi a unui centru de instruire și conversare…
Spre a-mi fructifica ideile, am elaborat un proiect de statute pentru înființarea unei „Reuniuni românești de leptură în Cernăuț”. Alesei într-adins acest nume nepretențios, modest de tot, una – fiindcă știam cum va fi îmbrățișat de către compatrioți cu vază și meritoși scopul urmărit de mine, și alta – fiindcă nu voiam nici să deștept pe adversarii mișcării naționaliste românești, nici pripusuri neîntemeiate, nici să provoc greutăți și piedici. Apoi m-am pus în coînțelegere cu câțiva tineri ca Orest Reni de Hârșeni, Leon Popescul, baronul Niculai Vasilco și Leon Ciupercovici; am deliberat împreună asupra statutelor și li-am mijlocit aprobarea guvernului… Am invitat pe ingeniosul Alesandru Hurmuzachi ca, în numele nostru, să inaugureze această Reuniune într-a 19 April / 9 Mai 1862…
În primul comitet dirigent s-au ales ca membri ordinar: Mihai Zota – președinte, Alesandru Hurmuzachi – vicepreședinte, Ion Calinciuc, Aron Pumnul, Alesandru Costin și Leon Ciupercovici – membri, și ca membri substituți: Orest Reni, Ion Sbiera, Leon Popescul și baron Niculai Vasilco…
Prin mijlocirea lui Alesandru Costin și a frățâne-său, Emanuil, din Moldova, s-a putut îngâja, prin Ianuarie 1864, o soțietate de artiști cari da, cu deplin succes, reprezentațiuni teatrale prin Moldova, sub direcțiunea doamnei Fani Tardini…
Prima reprezentare avu loc într-a 1/13 Mai 1864, în sala teatrală din hotelul Moldova. S-a jucat „Radu Calomfirescu”, dramă cu cântece în patru acte, și un spectacol de I. Dumitrescu.
Sala era ticsită de public român; nu lipseau nici țărani, nici școleri” (Sbiera).
„La 15 septembrie 1866, în gara Cernăuți, într-un entuziasm de nedescris, intra triumfal primul tren, sosit de la Lemberg” (Mihai Burduja).
„Primul concert românesc a fost acela dat, în folosul Fundăciunii Pumnulene, într-a 15/27 Ianuar 1869, în sala ospătăriei „La mielul de aur”, din inițiativa studenților gimnaziști români din Cernăuț. La acest concert s-au executat: 1. Un prolog, compus și rostit de D. Petrino; 2. Concert mare în A-moale pentru clavir, compus de Hummel și esecutat de dra E. Emery și de frate-său, Victor; 3. „Re’nturnarea în patrie”, poesie de A. Pelimon, musică de Flechtenmacher, cântată de studintele octavan N. Manastirschi; 4. „Sonetă pentru violină și clavir”, de Mozart, esecutată de L. Koffler și Victor Stârcea; 5. „Ceasul rău”, poesie de V. Alecsandri, musica de I. Vorobchievici, cântată de corul studenților gimnaziști români; 6. „Preludiu”, de Chopin, și „Mazurca”, de Carol Miculi, esecutate pe clavir de dna Isabela Flondor; 7. „Limba română”, poesie de G. Sion, musica de I. Vorobchievici” etc. (Sbiera).
În „4 Octomvrie 1875 se deschise universitatea cu toată pompa cuviincioasă, săvârșindu-se ceremonialul bisericesc în biserica catedrală dreptcredincioasă răsăriteană, în presența representanților tuturor diregătoriilor constituite și a oaspeților veniți de prin celelalte țări din împărăție și de prin străinătate” (Sbiera).
„Românii Cernăuțeni au înființat o societate pentru cultivarea cântării bisericești și lumești. Ea se numește „Armonia”. Președintele ei este Dl Leon cav. de Goian, iar statutele unei societăți politice numite „Concordia” s-au înaintat ‘naltului Guvern c.r. spre întărire” (Aurora Română, nr. 1/1881, pg. 16).
Cele șase veacuri de istorie atestată a Cernăuților sunt doar patina timpului peste orgoliile vremelniciei. Cernăuți înseamnă mult mai mult decât șase veacuri spulberate la răscruce de vânturi și de imperii, „micul Paris” de pe Prut fiind „catedrala” Bucovinei (George Voevidva) și „prietenul” (Nicolae Tăutu) nostalgiilor durabile, ziditoare. Cernăuții sunt și inimă și metaforă pentru Bucovina, adică o identitate a oamenilor, adăugată identității edenice a unor locuri pământești, o identitate de cristal cosmic, privit și admirat doar dintr-o singură parte, și niciodată în întregime și în profunzime.
