CERNAUCA (I). Un cneaz maramureșean, menționat în documentele cancelariei ungare încă de la 1330, este moș-strămoșul acestui sat, chiar dacă uricul domnesc se obține târziu, în 5 aprilie 1412, prin care un urmaș al acelui Cernauca, Giurca Dragotescul, primea confirmarea pentru moșiile „pe unde au hotărnicit și au folosit din veac”, deci de înainte de Descălecat, „Volodăuții și Cernauca de Sus, în dreptul Toporăuților”.
Înainte de a deveni citadelă spirituală a Bucovinei, în care oficiau Hurmuzăcheștii, Cernauca, satul aflat între pâraiele Moscău și Hucău, mai sus de Toporăuți, în nord-estul Cernăuților, a aparținut, până în 17 martie 1635, lui Pătrașcul Băldescu, care a vândut satul și moșia, pentru 180 de galbeni, vornicului Gavrilaș Măteiaș, fost staroste al Cernăuților.
În 17 martie 1636, Pătrașcul Băldescu vindea vornicului Gavrilaș Mateiaș, pentru 180 galbeni, jumătate din satul Cernauca, pe care a fost pus zălog „fata lui Orăș, giupăneasa Onciului Iurașcovici, pentru un inel de aur direptu șăsă zeci de galbeni de aur”.
În 4 martie 1652, se împart moșiile răposatului Gavrilaș Mateiaș între copii lui, Ieremie, Ileana comisoia și Alexandra vorniceasa. „Partea jupânesei Iliana comisoaia a fost… jumătate Cernauca”.
Fata lui Gavrilaș Măteiaș, Alecsandra, căsătorită cu Iordachi Cantacuzino, moștenește, în 1 ianuarie 1670, jumătate din satul și moșia Cernauca, pe care le va lăsa moștenire, în 4 martie 1704, Catrinei Cantacuzino, străbună, pe linie maternă, a Hurmuzăcheștilor, dar căsătorită, atunci, cu vistierul Vasile Neculce, tatăl cronicarului, Ion Neculce. Ca zestre de nuntă, Catrina a primit 21 moșii, printre care și câteva sate din nordul Moldovei (Boian, Cernăuca, Valeva, Chisălău, Pohorlăuți, Prelipcea, Bocicăuți, Grozinți, Vasileuți, a patra parte din satul Lehăcenii Teutului).
În anul 1702, marele agă Ion Neculce împarte moștenirea de la mama sa cu surorile sale.
Cealaltă jumătate de sat aparținea neamului lui Sandu Buhuș (în 11 mai 1723, aparținea lui Ștefan Luca, cumnatul fetei lui Buhuș, Maria Ursachi, văduva lui Dumitrașcu Ursachi, dar și tatăl jupânesei lui Constantin Hurmuzachi).
În 1741, fiul lui Ștefan Luca, Mihalache, pierde moșia, în favoarea lui Ștefăniță Sturza, din pricina unei datorii neplătite, și lucrează în beneficiul noului proprietar, fără să fie plătit, până în 1765, când se adresează Divanului Domnesc, iar Grigore Ghica Vodă hotărăște, printr-un zapis din 15 martie 1765, ca jumătatea aceea din moșia Cernauca să treacă, iarăși în proprietatea lui Mihalache Luca, fiind răscumpărată cu 24 ai de muncă. În același an, medelnicerul Constantin Hurmuzachi cumpără moșia de la fiul lui Mihalache, Ștefan, care era și fratele mamei lui Hurmuzachi, cu 1.000 ducați.
Constantin Hurmuzachi, care locuia la Horodiștea, în ținutul Dorohoiului, unde i se născuse și feciorul, Doxachi, cel atât de celebru mai târziu, s-a stabilit la Cernauca în anul 1804.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Cernauca, moșia paharnicului Mateiu Hurmuzachi „50 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Costaș, 1 jidov, Stule, 5 văduve, Safta, Nastasia, Cârstâna, Parasca și Năstasia, 15 case pustii și 28 birnici, și anume: Vasile vornic, Vasile MIHAL, Neculaiu Scorbă, Dumitrașcu Scorbă, Grigoraș zet CRILICI, Costandin Țurcan, Vasile Drobot, Vasile sin Precop, Vasile Pascal, Tănasă Pascal, Pricop sin Zăcrinco, Acsenti Vovko, Ion Pascal, Vasile Pascal, Ion Muntian, Ion sin Pascal, Ursachi sin Foca, Andrei Hurduja, Ilaș sin Andrinachi, Grigoraș sin Andrinachi, Acsenti sin Strătulat, Ștefan Smuc, Onofreiu sin Măriuții, Ostafi morar, Costaș zet Rusak, Costaș Măteiu, Dumitraș Gavrilaș și Ivan rus.
În 1774, Cernauca, situată în Ocolul Prutului, avea 56 de gospodării (1 popă, 61 țărani), dar, într-un deceniu, numărul lor sporește la 135.
În 8 iunie 1782, în fața Comisiei cezaro-crăiești de delimitare a proprietăților în Bucovina, s-a stabilit că moșia și satul Cernauca aparțineau lui Matei Hurmuzachi, care o primise de la bunicul său, Ștefan Luca, în urmă cu 17 ani (de fapt, moșia a fost proprietatea lui Constantin Hurmuzachi, după cum argumentează Teodor Balan și după cum o probează dovada din octombrie 1782, semnată de Leon, episcopul de Roman).
Constantin Hurmuzachi va arenda Cernauca, în decembrie 1799, lui Dumitru Scraba, spre nemulțumirea mamei sale, Ruxanda, cu care se află într-un permanent conflict, pricinuit de împărțirea veniturilor.
În 22 februarie 1806, după numeroase judecăți și împărțeli de moșii, Ruxanda cedează fiului ei, Doxachi, o treime din Cernauca, dar cu obligația de a-i da, anual, câte 1.000 lei turcești. Doxachi Hurmuzachi fusese, până atunci, călugăr, sub numele de „Doroftei monahul”. Se născuse în 1782, după cum certifica preotul Constantin din Horodiște, deci era încă foarte tânăr.
[1] ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldovaîn epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 400